Adevăruri de altădată: Patru nuvele

Camil Petrescu, în „O seară cu masă bună şi iubire”, atacă unul din subiectele-i favorite şi anume nepotrivirea scriitorului cu mediul care-l produce, orişicât.

Tema este romantică şi se cere tratată cu cele mai mari precauţii, pentru a nu cădea în convenţional. Poanta pe care o speculează în această bucată d. Camil Petrescu este recomandaţia ce se face scriitorului nemâncat de către prietenul său sătul, de a nu cere onorariu pentru poezii. Într'atât este idealizată poezia de către burtăverzime, încât noţiunea de contra-plată a ei e dintre cele mai jignitoare!

Scriitor realist prin excelenţă, dar uneori tulburat de ceeace depăşeşte realitatea, d. Liviu Rebreanu, în „Dincolo", echivalentul galicului „Au delà", aşterne în scris nedumeririle pe care le stârnesc unele coincidenţe curioase.

Cel din urmă meşter al nuvelei, d. Gib I. Mihăescu, care şi-a transpus cu desăvârşit meşteşug tematica din nuvele în ultimele-i romane, revine cu o excelentă bucată: „Visul". Leit-motivul autorului este mereu obsesia erotică, organizată arhitectonic, inginereşte. De astă dată însă, încheierea poate fi suspectată ca melodramatică.

Nuvela epistolară a d-lui Ion Victor Popa: „Scrisoare", e foarte interesantă, dar ne trezeşte bănuiala cum că acest distins om de teatru a speculat o temă ce s'ar fi potrivit mai bine pe scenă, cu efecte vodevileşti. Închipuiţi-vă, într-adevăr: o femeie mioapă îşi adoră soţul, care e tare urât, până în ziua când îşi ia ochelari şi descoperă realitatea; ea îşi găseşte un amant care e mai urât decât soţul ei, dar a cărui urâţenie nu a descoperit-o încă, fiindcă îl primeşte,din cochetărie, fără ochelari; iar soţul, mutat într'o clădire de peste drum, pândeşte ziua când soţia sa se va desmetici singură. Ideea e ingenioasă, dar ne lasă regretul că bucata literară e născută dintr'o idee, iar nu dintr'o realitate psihologică.

(articol publicat de Şerban Cioculescu în „Adevărul", 1935)