Adevăruri de altădată: Oameni de ispravă
0Vara aceasta am bătut ţara de la Oradea la Silistra şi din Banat până’n Lăpuşna. Pretutindeni, se netezesc drumuri, se aruncă poduri, se repară biserici, se înalţă case.
În ciuda crizei de la Bucureşti, a sărăciei din provincie, a mizeriei satelor, se lucrează pe toate ogoarele, se pregătesc zile mai bune. Ţara e plină de oameni de ispravă. Marea armată anonimă a celor ce construesc şi de cari nu se prea aude, fiindcă, dacă popoarele fericite n'au istorie, oamenii de ispravă n'au vreme să-şi trâmbiţeze faptele. Se mulţumesc cu răsplata propriei lor realizări.
Ca să alimenteze Herăstrăul şi celelalte lacuri ale Bucureştilor, uzinele comunale au ridicat nivelul bălţii de la Buftea. O frumuseţe de apă albastră, cu păduri verzi, pe cari a 'nceput să le muşte aurul şi rugina toamnei. Un peisaj francez, ca şi Snagovul. Şi cum aceste ape sporite ameninţau temeliile bisericuţei zidite mai acum trei veacuri de către boerii Creţuleşti din cătunul Rebegeşti, meşteri ingineri în frunte cu d. Dragoş Popp şi cu ajutorul d-sale, d. Pildner au ridicat cu patru metri bisericuţa. Au ridicat-o pe griguri ca e un simplu automobil, după ce i-au făcut la temelie brâu de beton. Fapta a fost atât de gingaşă - pe vechile crăpături s'a lipit foiţă de hârtie, pentru control şi foiţa, în timpul ridicării nici măcar n'a plesnit, necum să se urnească vre-o cărămidă. Dumnezeiască faptă, vrednică de iscusinţa marelui meşter Diavolul. Fiindcă mirosea a pucioasă şi-a drac mic, m'am întrebat dacă n'a trecut pe acolo arhitectul Teodoru, dela comisiunea monumentelor istorice. Mi s'a răspuns că a trecut şi nu m'am mirat.
Poftesc pe bucureşteni să se ducă lângă Buftea, să admire lacul cimentat şi mai ales biserica ridicată din pământ ca'n poveşti. Iar poveştile se întâmplă acuma dincolo de Nistru unde s'a făcut prima experienţă în felul acesta şi pe care am imitat-o noi, cu atâta folos. Bucureşteni, duceţi-vă să vedeţi minunea de lângă Buftea!".
(articol publicat de Victor Eftimiu în „Adevărul" 1935)