Actriţa Carmen Stănescu, la 91 de ani: „Ne urâm unii pe alţii,  aşa cum niciodată nu s-a întâmplat. Un popor e civilizat când îşi respectă bătrânii“

Remarcabila actriţă Carmen Stănescu a ajuns la o vârstă venerabilă, 91 de ani, pe care şi-i poartă, aşa cum a trăit, cu distincţie şi cu eleganţă. Actriţa, care s-a născut pe 29 iulie 1925, are o carieră de peste trei decenii la Teatrul Naţional din Bucureşti. A trăit o dragoste ca în poveşti alături de soţul ei, actorul Damian Crâşmaru.

Carmen Stănescu s-a născut în Bucureşti, când acestuia i se spunea încă „Micul Paris”. A copilărit într-o casă boierească, cu pian, cu mobile aduse de la Viena, înconjurată de o grădină, undeva pe Calea Văcăreştilor, pe vremea când trăsurile aveau ultima staţie în faţa Teatrului Naţional, distrus de bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Sensibilitatea unui actor este înmiită, spunea actriţa, într-un interviu. "Fără încredere, fără blândeţe, tandereţe, lacrimă, fragilitate suntem nimic", sublinia Carmen Stănescu. 

 "Am fost binecuvantată cu o copilărie frumoasă ca-n poveşti, cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf, păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal… Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars în ultima zi a războiului -, cred că frumuseţea acelui spectacol, dar şi a celorlalte pe care le-am văzut mai apoi m-au motivat în alegerea mea. Cum ajungeam acasă improvizam scenete, pentru că aveam o imaginaţie de neoprit. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo sus pe scenă", a adăugat actriţa.

Părinţii au îndemnat-o să devină avocată

În ciuda faptului ca părinţii îşi doreau să devină avocată sau farmacistă, Carmen Stanescu a ales un alt drum. Nu crede nici acum că ar fi avut talent pentru altceva decât teatru. "Odată am plâns la sfârşitul vacanţei de iarnă şi am spus că eu nu mai vreau la şcoală, vreau la teatru. Iar tata m-a înţeles şi cu înţelepciunea sa caracteristică mi-a spus: „Da’ tată, dar e ruşine să te duci la teatru dacă tu nu termini şcoala. Aşa că hai să terminăm şcoala cu bine şi pe urmă te duci la teatru!“. M-a convins şi aşa a fost. Pentru că mi-aţi amintit de acea perioadă vă spun sincer că mi-aş dori să văd din nou în jurul meu eleganţă, bun-gust, politeţe, respect faţă de ceilalţi şi decenţă", aprecia Carmen Stanescu.

Corina - „Ovidiu" de Vasile Alecsandri, regia Marietta Sadova, 1957  FOTO: TNB

Înainte de a intra la Conservator, în vara dinaintea examenului, a întâlnit-o pe Mărioara Voiculescu. "Mi-a dat câteva poezii pe care să le pregătesc pentru examenul de admitere în Conservator. Mi-am ales Ispita de George Coşbuc. În comisie erau Maria Filotti, Ion Manolescu, Mărioara Voiculescu, Mihail Jora. M-am emoţionat şi n-am spus decât începutul, de rest habar nu am mai avut. Nici nu mai ştiam cum mă cheamă. Eu am crezut că am picat. Fireşte, nu şi-au dat seama dacă am sau nu talent. M-a salvat Mărioara Voiculescu.

A spus că sunt formidabil de sensibilă şi de emotivă. Ceea ce e foarte bine pentru teatru. M-a cerut în clasa ei pentru un an. Pe vremea aceea exista o perioadă de graţie, un an de încercare, şi dacă nu făceai dovada talentului, nu mai erai primit în anul doi", a mărturisit doamna teatrului românesc.

Campioană la tir

Sportul i-a placut întotdeauna, de altfel a fost campioană.

"Am fost cinci ani în echipa naţională de tir. Am renunţat, pentru că sportivii au o limită, atunci când începi să ratezi, te retragi, nu are sens să continui. Sportul mi-a şlefuit caracterul şi mi-a educat voinţa. Aveam titlul de maestră emerită, prin 1950-1952. A trebuit să mă retrag din cauza teatrului".

Datorită marelui Sică Alexandrescu a lucrat Caragiale, a devenit celebră în „O scrisoare pierdută“, „D’ale carnavalului”; în filmul „Telegrame”, pe care l-a făcut tot datorită acestuia, în „Bădăranii” etc.

Alături de Damian Crâşmaru, pe scenă şi în viaţă

Este căsătorită cu actorul Damian Crâşmaru, pe care l-a cunoscut în 1955, când i s-a propus să intre în spectacolul cu piesa ''Doamna nevăzută'' de Calderon de la Barca, în rolul Don Manuel, înlocuind un actor care se îmbolnăvise. Spectacolul avea un succes enorm la public. 

Alienor de Aquitania - „Leul în iarnă" de James Goldman, regia Petre Bokor, 2001

Carmen Stănescu spune ca secretul unei căsnicii stă "în consideraţie, respect, devoţiune a unuia faţă de celălalt. Este vorba despre existenţa sau nonexistenţa unei afinităţi de idei, de sentimente, de sunete, de culori. Este o întâmplare rară.

Farmecul unei existenţe comune constă în mii de amintiri care au fost nişte arderi, la origine. Dacă la drum pleci cu dorinţa de a-l bucura pe celălalt, de a-l face să-ţi simtă mereu iubirea, atunci poţi să fii convins că mariajul va reuşi şi că va fi frumos tot timpul. Iubirea trebuie comunicată neîncetat, vorbită, manifestată prin atingeri tandre şi zâmbete luminoase", afirmp cu tărie actriţa Carmen Stănescu.

"Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez"

Teatrul, asa cum este el, te consumă, te rupe de realitate, te ţine viu pe scândură, pentru ca numai astfel trăirile tale, emoţiile te ajuta să evoluezi, să inţelegi oamenii cu adevarat.

"Viaţa de actor este o viaţă foarte complexă, treci prin foarte multe stări şi trăiri la fiecare spectacol. Este acea viaţă de damnat care nu ştie decât să ardă pentru scenă. Menirea teatrului este una civilizatoare, formatoare. Teatrul pune întotdeauna probleme de rezolvat, cum ar fi laşitatea, minciuna, trădarea, lipsa de nobleţe, mila, înţelegerea, dărnicia. Teatrul e un curăţător de nemernicii ca şi filosofia, ca şi religia. Prin adevărul pe care l-am trait prin rol nu trişez, am trăit intens viaţa unui personaj pe care îl dăruiesc publicului, transmit trăire adevărată. Am intrat în pielea personajelor mele întotdeauna".

Actorul transformă textul scris trecându-l prin el şi dând viaţă acestuia. Pasiunea şi pofta de a realiza cu succes ceea ce ai de făcut te determină să descoperi în tine sursa de energie şi forţa de care ai nevoie, consideră actriţa. "Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie. Teatrul National era intr-adevar prima scena a tarii, cu spectacole splendide, de mare succes, cu mari valori, cu salile pline, ceea ce nu mai exista astăzi."

Epifania Ognisanti - „O femeie cu bani" de G.B.Shaw, regia Mihai Berechet, 1964 FOTO: TNB

Carmen Stănescu a interpretat roluri diferite în „Tinereţe fără bătrâneţe”, „Muşchetarul român, „Fraţii Jderi”, „Runda a 6-a” etc.

"Am putut să fac asta, am avut puterea să mă identific cu atâtea alte multe caractere fie bune, fie rele. Am reuşit acest proces de detaşare a fiinţei mele de viaţa mea şi de a păşi cu curaj şi adevăr în alte vieţi şi de a le trăi convingător zeci de ani pe scenă în teatrul meu Naţional.

Consider ca un popor poate fi numit civilizat atunci, când îşi ocroteşte şi îşi respectă bătrânii. Or, la noi s-a pierdut demult aceasta calitate. Ne urâm unii pe alţi,  aşa cum niciodata nu s-a întâmplat", a conchis Carmen Stănescu. (Text de Loreta Popa)

Carmen Stănescu

S-a născut pe  29.07.1925, Bucureşti

Roluri la TNB      

• Ardele - „Egoistul" de Jean Anouilh, regia Radu Beligan, 2004
• Alienor de Aquitania - „Leul în iarnă" de James Goldman, regia Petre Bokor, 2001
• Atueva - „Nunta lui Krecinski" de Aleksandr Vasilievici Suhovo Kobilin, regia Felix Alexa, 2000
• Mătuşa Augusta - „Călătorii cu mătuşa mea" de Graham Greene, regia Petre Bokor, 1998
• Sonia Ivanovna - „Locomotiva" de Andrè Roussin, regia Mihai Manolescu, 1994
• Yvonne de Bray - „Părinţii teribili" de Jean Cocteau, regia Andreea Vulpe, 1993
• Amanda - „Menajeria de sticlă" de Tennessee Williams, regia Mihai Manolescu, 1992
• Louise Rafi - „Marea" de Edward Bond, regia Horea Popescu, 1987
• Doamna Clara - „Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982
• Doamna Clandon - „Nu se ştie niciodată" de George Bernard Shaw, regia Constantin Russu, 1985
• Iocasta - „Mecanismul infernal" de Jean Cocteau, regia Mihai Berechet, 1979
• Ea - „Comedie de modă veche" de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, regia Mihai Berechet, 1975
• Prinţesa Kosmonopolis - „Dulcea pasăre a tinereţii" de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet, 1972
• Nina - „Al patrulea anotimp" de Horia Lovinescu, regia Mihai Berechet, 1969
• Dorina - „Tartuffe" de J.B.P. Molière, regia Ion Finteşteanu, 1967
• Doamna Maria, Reveca - „Apus de soare" de Barbu Ştefanescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu, 1967
• Tofana - „Patima roşie" de Mihail Sorbul, regia Cornel Todea, 1965
• Epifania Ognisanti - „O femeie cu bani" de George Bernard Shaw, regia Mihai Berechet, 1964
• Doamna Pape - „Nevestele vesele din Windsor" de William Shakespeare, regia Lucian Giurchescu, 1963
• Toinette - „Bolnavul închipuit" de J.B.P. Molière, regia Sică Alexandrescu, 1962
•  
• Zoe (foto) - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, 1962
•  
• Catinca Rosetti - „Cuza Vodă" de Mircea Ştefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1959
• Felice - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, 1959
• Dona Uracca - „Cidul" de Pierre Corneille, regia Mihai Berechet, 1959
• Diane Messerchmann - „Invitaţie la castel" deJean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958
• Ana - „Omul cu mârţoaga" de George Ciprian, regia Alexandru Finţi, 1956
• Dona Angela - „Doamna nevăzută" de Calderon de la Barca, regia Miron Nicolescu, 1955
• Miţa Baston - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1951
• Kaiva Atvasar - „Argilă şi porţelan" de Arkadi Grigulis, regia Ion Aurel Maican, 1949
• Agafia Tihonovna - „Căsătoria" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Victor Bumbeşti, 1948
• Gina - „Mitică Popescu", autor şi regie Camil Petrescu, 1945
• Ileana Cosânzeana - „Înşir`te mărgărite" de Victor Eftimiu, regia Ion Iliescu, 1945

Activităţi în afara TNB     

Roluri în teatru

Teatrul Municipal 

• „Iubire pentru iubire" de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970

Teatrul Constantin Nottara

• Lady Bracknell - „Bună seara, domnule Wilde" după Oscar Wilde, regia Alexandru Bocăneţ, 1971
• Ecaterina Ivanovna - „Fraţii Karamazov" după Fiodor Mihailovici Dostoievski, examen condus de profesoara Marioara Voiculescu, 1945 - DEBUT

Roluri în film

• „Războiul de Independenţă", serial tv, regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977
• „Muşchetarul român", regia Gheorghe Vitanidis, 1975
• „Povestea dragostei", regia Ion Popescu Gopo, 1975
• „Premiera" după Aurel Baranga, regia Mihai Constantinescu, 1975
• „Fraţii Jderi", regia Mircea Drăgan, 1974
• „Tinereţe fără bătrâneţe", regia Elisabeta Bostan, 1969
• „Runda 6", regia Vladimir Popescu Doreanu, 1965
• „Bădăranii" după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960
• „Telegrame" după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleş, Gheorghe Naghi, 1959
• „Doi vecini" după Tudor Arghezi, regia Geo Saizescu, 1958 

Cărţi publicate  

„Destăinuiri", Editura Universal Dalsi, 2003

Formaţie

Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1948, clasa profesor Marioara Voiculescu

Premii şi distincţii     

• Premiul de excelenţă în teatru, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de teatru, oferit în cadrul festivităţii „Femeile de succes ale anului 2004"
• Ordinul Naţional „Serviciul Credincios" în grad de Ofiţer, 2000
• Artistă emerită în 1964
• Maestră a sportului în 1952