Aceeaşi piesă, alţi actori!

Peggy Ashcroft şi Kathryn Hunter au jucat rolul Cleopatrei, în „Antoniu şi Cleopatra”, de William Shakespeare

De ieri: Peggy Ashcroft

„Actoria e o treabă misterioasă şi complicată, şi asta pentru că nu există foarte multe reguli şi de cele mai multe ori îţi urmezi instinctul", spunea Peggy Ashcroft. Contrar previziunilor celor mai mulţi critici, Ashcroft nu a rămas blocată în repertoriul clasic (zonă în care a strălucit alături de John Gielgud şi Laurence Olivier) şi a reuşit să se adapteze dramaturgiei anilor '50-'60, în piesele unor autori ca Edward Albee, Marguerite Duras, Harold Pinter sau Samuel Beckett (rolul lui Winnie din „Happy Days" a fost poate cel mai important eveniment din cariera ei).

S-a simţit mult mai bine pe scena de teatru decât pe platourile de filmare, pentru că, după cum spunea chiar ea, teatrul îi oferea mai multă libertate de mişcare: „Problema cu filmul e că trebuie să-ţi imaginezi totul în cele mai mici detalii înainte de a începe filmările. În teatru ai mai multe şanse şi mai mult timp la dispoziţie.", mărturisea actriţa britanică într-un interviu.

De azi: Kathryn Hunter

„Cred că toţi actorii ar trebui să fie interesaţi de piesele în care joacă şi nu doar de rolurile lor. Ar trebui ca ei să vină la rândul lor cu propuneri şi să nu aştepte totul de la regizor. E vorba despre a da şi a primi. Asta nu înseamnă a-i lua locul regizorului, ci înseamnă a fi creativ", spunea actriţa şi regizoarea britanică Kathryn Hunter într-un interviu. Hunter e cunoscută mai ales pentru rolurile ei masculine, ea fiind prima actriţă britanică care a jucat rolul lui Lear (în 1997), urmat mai apoi de cel al lui Richard al III-lea.

După ce a absolvit RADA (Royal Academy of Dramatic Art ), în Londra, Kathryn Hunter a devenit din ce în ce mai interesată de teatrul experimental şi a început să colaboreze cu Teatrul Complicite (ai cărui membri sunt absolvenţi ai şcolii Jacques Lecoq din Paris): „Marea diferenţă dintre RADA şi Lecoq e că, în timp ce absolvenţii de la RADA visează să intre în teatre, ceilalţi îşi spun: «noi suntem deja în teatru, noi suntem teatrul».", a afirmat Kathryn Hunter.