75 de ani de la moartea lui Constantin Stere

Puţin după solstiţiul verii trecute, s-au împlinit trei sferturi de veac de la moartea lui Constantin Stere – 26 iunie 1936. Ca şi alte aniversări, şi aceasta a trecut neobservată. Om politic, gazetar şi scriitor, Stere a fost una din personalităţile cele mai originale din România interbelică.

Cât priveşte data şi locul naşterii lui Constantin Stere, părerile sun împărţite: Dicţionarul academic îl dă născut la 1 iunie 1865, la Horodişte, judeţul Soroca, în Basarabia, Dicţionarul bio-bibliografic la 16 noiembrie, acelaşi an, la Cerepcău, Soroca, iar în Istoria mea, la 14 noiembrie, dată pe care am uitat de unde am luat-o.

Pentru activităţi politice nu tocmai clare, înainte de declanşarea mişcării nihiliste din Rusia, ţară al cărei cetăţean era, Constantin Stere e deportat în Siberia, unde rămâne şase ani, între 1885 şi 1891. Va povesti totul în volumele „Hotarul" şi „Nostalgii" din romanul „În preajma revoluţiei" apărut la mijlocul anilor '30.

A participat la „trădarea generoşilor"

În România, unde vine imediat după eliberare, e primit de cercul socialist al lui I. Nădejde ca un revoluţionar şi martir. De aici înainte, viaţa politică a lui Stere se complică. Participă la „trădarea generoşilor", e pentru alianţa cu Puterile Centrale, el basarabeanul care ura Rusia, ceea ce îi atrage numai ponoase. Apoi, fondează aripa basarabeană a Partidului Naţional Ţărănesc, cea mai de stânga (în statut se vorbeşte de lupta de clasă!) şi e activ în fondarea altor două partide ţărăneşti radicale de dincolo de Prut.

Are 75 de ani când îi apare romanul în opt volume, în bună parte memorialistic, „În preajma revoluţiei". În loc de obişnuita cronică din „Adevărul literar şi artistic", G. Călinescu îi consacră un reportaj patetic, în urma vizitei la moşia de la Bucov unde Stere s-a izolat în ultima parte a vieţii. Scrie G. Călinescu: „Până a nu-l vedea, d. Stere a trăit în închipuirea mea în aceste proporţii de forţă fizică sălbatecă, un leu cu mustaţă iritată şi labă grea".

În ochii generaţiei tinere, Stere se bucura de o reputaţie „mitologică", alimentată „din zvonul plin de spaime şi adoraţii al mulţimilor", cum scrie criticul. Declinul a început odată cu moartea. După niciun lustru de la entuziasmul reportajului, G. Călinescu revine în „Istorie" cu pagini rezervate, atât în privinţa omului, cât şi în privinţa operei. După al doilea război, Stere a fost dat uitării o bucată de timp, originea lui basarabeană fiind o piedică serioasă în „revalorificare". Biografia lui Z. Ornea din 1989-1991 încheie un proces demarat timid cu amintiri, la începutul anilor '60, şi accelerat la sfârşitul anilor '70 cu studii critice. În epoca actuală, există puţine lucruri. Au fost reeditate o parte din articole şi recent romanul, în colecţia de la Academie.         

Stere, „romancierul gloatei"

Ce ar fi de adăugat? Complexitatea personalităţii omului s-a estompat cu timpul şi nu ne mai face aceeaşi impresie ca generaţiei lui G. Călinescu. Gazetăria lui Stere pare astăzi lipsită de interes şi, din păcate, şi de stil. Iluziile nihilisto-socialiste şi, apoi, liberalo-stângiste, exprimate de gazetar în numele omului politic, trebuie luate sub beneficiu de inventar.

Rămâne romanul, printre foarte puţinele fresce epice de o asemenea întindere, densitate şi profunzime. Cele opt volume, pe care Stere le-a dictat într-un timp uimitor de scurt, sunt fatalmente inegale. Primele două, apropiate de formula vechiului roman social, sunt vădit influenţate de proza rusească, bine cunoscută lui Stere. Ele conţin pagini superbe şi, mai ales primul, romanul e solid construit.

Următoarele trei sunt mai pronunţat documentare, meritul lor fiind că evocă o experienţă umană şi istorică (şi, de ce nu, politică) inedită în romanul nostru. O sincopă o reprezintă cele două volume care urmează, acuzate, pe bună dreptate, de a fi doar nişte pamflete politice descărnate epic, pentru ca în acela care încheie seria să-l regăsim pe Stere „romancierul gloatei", ca şi Rebreanu, caracterizat astfel de G. Călinescu, capabil de un mare suflu şi de imagini grandioase. Pe scurt, un roman care trebuie recitit.

"Până a nu-l vedea, d. Stere a trăit în închipuirea mea în aceste proporţii de forţă fizică sălbatecă, un leu cu mustaţă iritată şi labă grea."
G. Călinescu,
critic literar