Criza generaţiilor

Vechi de când lumea, războiul dintre generaţii se înteţeşte atunci când membrii lor concurează pe locuri de muncă din ce în ce mai puţine.

În acest moment, putem vorbi despre trei generaţii în activitate. Prima, cea a  indivizilor născuţi între anii 1943 şi 1960, se retrage discret, căutând tihna pensionării. Cu prea puţini membri activi, aceasta nu mai contează ca parte beligerantă în războiul dintre generaţii. Rămân, în schimb, generaţiile tinere: cei născuţi în perioada 1961-1981 şi denumiţi de sociologi „Generaţia X" şi cei care i-au urmat imediat, născuţi între 1982 şi 2001 şi botezaţi „Generaţia Y". Pe fondul crizei economice, conflictul dintre „X" şi „Y" se acutizează. Locurile de muncă sunt puţine, concurenţa este mare. Iar particularităţile fiecăreia, uneori antagonice, amplifică şi mai mult diferendul.

Războiul dintre „X" şi „Y"

Potrivit istoricilor americani William Strauss şi Neil Howe, „Generaţia X" este marcată de o perioadă de declin a natalităţii, ceea ce a făcut ca numărul membrilor ei să fie semnificativ mai mic în comparaţie cu generaţia premergătoare şi cu cea care i-a urmat. În general, membrii „Generaţiei X" sunt educaţi, independenţi, descurcăreţi. Ocupă funcţii în managementul mediu, iubesc libertatea şi manifestă dispreţ faţă de autoritate. Le displace să fie conduşi şi sunt adepţii unui management cât mai libertin. Cei de dinaintea lor i-au denumit „generaţia indolenţilor".

De partea cealaltă, „Y" a fost poreclită „Cea mai rea generaţie" sau „Generaţia MTV". Marcată de creşterea fără precedent a natalităţii din anii 1990, „Y" este de aproape două ori mai numeroasă decât „X". Membrii ei - care s-au autodenumit, tocmai pentru a nu fi confundaţi cu cei din „Generaţia X" - sunt caracterizaţi de sociologi prin adaptabilitate şi creativitate. Sunt familiarizaţi cu tehnologia şi, la un loc de muncă, apreciază cel mai mult stabilitatea.  
Spre deosebire de indivizii „Generaţiei X", tinerii „Generaţiei Y" nu au o problemă cu autoritatea, ceea ce-i face mai dezirabili pentru angajatori. Când li se trasează o sarcină de serviciu, au nevoie doar de instrucţiuni precise asupra a ceea ce trebuie să facă şi-şi îndeplinesc misiunea fără să protesteze. 

Clişeele despre ceilalţi

Fiind mai numeroasă, mai adaptabilă şi mai docilă, „Generaţia Y" a luat faţa „Generaţiei X". Membrii celei din urmă n-au suportat prea bine afrontul, lucru vizibil atunci când îi descriu pe mai tinerii lor „adversari". „Cu cât sunt mai tineri, cu atât sunt mai inculţi. Sunt complet dezinteresaţi de educaţie, de lectură şi de adevăratele valori culturale", spune Cristian Nistor (35 de ani), angajat al unei multinaţionale şi parte a „Generaţiei X". Membrii „Generaţiei Y" nu se lasă mai prejos la clişee. Ionuţ Vlasov, un tânăr de 24 de ani, nu stă pe gânduri când vine vorba să-i răspundă colegului său
mai bătrân.

„«Bătrânii» ăştia de peste 30 de ani au o părere nejustificat de bună despre ei. E clar că dispreţuiesc tinerii şi nu înţeleg de ce. Fac pe deştepţii, nu le convine niciodată nimic şi când vine vorba de muncă se cam fofilează. Vor, în schimb, salarii mari", spune Ionuţ, şi el angajat la o multinaţională. Războiul e în toi, deşi, după cum scria reputatul psihiatru italian Roberto Assagioli, „nicio generaţie nu este în sine inferioară sau superioară alteia". „Caracteristicile esenţiale rămân neschimbate de la generaţie la generaţie", nota Roberto Assagioli, citat de synthesiscenter.org.

Noile valori

Scăderea severă şi continuă a nivelului de cultură şi de educaţie este principalul motiv pentru „prăpastia" dintre generaţii, este de părere sociologul Alfred Bulai. „În ultimii 20 de ani a avut loc o serie de schimbări mai puţin benefice pentru societate. Astăzi, consumul cultural este mai degrabă anemic în comparaţie cu perioada anterioară. În plus, valorile s-au schimbat. Dimensiunea materială a devenit fundamentală, iar educaţia şi-a pierdut importanţa pe măsură ce oamenii au observat că şcoala nu-i ajută foarte mult în viaţă. Astfel, modelele sunt acum descurcăreţii, şmecherii şi nu intelectualii", spune Alfred Bulai.

"Dimensiunea materială a devenit fundamentală, iar educaţia şi-a pierdut importanţa pe măsură ce oamenii au observat că şcoala nu-i ajută foarte mult în viaţă.''
Alfred Bulai sociolog

Teoria Strauss-Howe

Istoricii americani William Strauss şi Neil Howe susţin  că de-a lungul istoriei apar şi se repetă cicluri generaţionale care durează aproximativ 90 de ani. La rândul lui, fiecare ciclu este împărţit în patru „puncte critice" de câte 22 de ani - „conştientizare de sine", „înţelegere", „criză" şi „apogeu".

Potrivit teoriei Strauss-Howe, există patru mari categorii de generaţii. Prima este „generaţia profetică/idealistă", alcătuită din indivizii care s-au născut în „apogeu". Membrii acestei generaţii sunt cerebrali şi principiali. A doua este „generaţia nomadă/reactivă", cu indivizi născuţi în perioada de „conştientizare de sine" şi caracterizaţi prin şiretenie şi realism. „Generaţia eroică/civică" este cea de-a treia categorie. Membrii ei s-au născut în perioada de „înţelegere", sunt energici, competenţi şi siguri de sine. A patra categorie este „generaţia artistică/adaptabilă", cu indivizi născuţi în timpul „crizei" şi definiţi prin echitate şi toleranţă.

Deosebiri în România

Categoriile de generaţii identificate pentru Statele Unite ale Americii sunt, cu câteva decalaje, corespondente cu cele din România, susţine sociologul Mircea Kivu. „«Generaţia soldaţilor» şi «generaţia tăcută», pentru că au corespuns cu cele două războaie mondiale, au avut caracteristici similare atât în SUA, cât şi în România."

Mircea Kivu susţine că şi „Generaţiile X" şi „Y" de români corespund cu cele de la americani. Cu o caracteristică locală: „Generaţia Y" din România a fost prima care nu s-a format în regimul socialist. Pe de altă parte, „generaţia boom-ului" din SUA echivalează la noi cu generaţia celor născuţi în anii 1968-1969.

Viitorul modelelor

Cum va arăta generaţia viitoare, cea care se naşte astăzi? „Depinde de elite", explică sociologul Alfred Bulai. „Dacă elitele vor impune modele reale, dacă vom înceta să valorizăm golănia şi şmecheria, atunci generaţia următoare va fi una de succes. Din păcate, realitatea momentului demonstrează contrariul. O societate care nu valorizează munca - aşa cum este a noastră - nu are nicio şansă să se dezvolte", conchide specialistul.