Cinci oameni, o călătorie de şapte ani în jurul lumii

O familie de americani s-a întors dintr-o călătorie pe apă care a început din Maryland, în 2003. După şapte ani în care nu au folosit nicio carte de credit, de cum au păşit pe uscat, aventurierii au început să aibă datorii.

Au trăit şapte ani într-o cameră de mărimea unei băi dintr-un hotel. Acum, cei cinci membri ai familiei Crafton - mama, Kathleen, tatăl, Tom, şi copiii, Kalena, Jena şi Ben - nu se grăbesc să se întoarcă la viaţa de pe uscat.

 Nu pot lăsa uşor deoparte sentimentele pe care le au când se gândesc la ceea ce au realizat, mărturisesc ei pentru „The Washington Post": o călătorie de 83 de luni, o navigare de 30.000 de mile atât în jurul lumii, cât şi prin cei mai grei ani ai existenţei copiilor lor.

Adaptarea e cumplit de grea

Tatăl, Tom, care a împlinit 50 de ani în mai, în timp ce treceau prin regiunea ecuatorială liniştită a Atlanticului, pare să fie cel mai puţin dornic să iasă din ambarcaţia sa cu vele. Dacă era doar după el, ar fi fost încă în larg, iar America din 2010 ar fi avut de aşteptat. „Am fost la un magazin Wal-Mart în prima săptămână de când suntem aici, dar a trebuit să mă întorc «acasă» să trag un pui de somn", spune Tom, în timp ce stă rezemat de unul dintre pereţii din lemn de tec.

 „­Este prea devreme pentru asta. Câţiva dintre prietenii noştri de croazieră ne-au avertizat referitor la asta. Ne-au spus să facem totul încet, cu paşi mici", adaugă tatăl.

Mama, Kathleen, recunoaşte că părerea ei a cântărit foarte mult în ceea ce priveşte decizia de a se întoarce, dar nu s-ar da înlături de la o nouă plecare, în cazul în ­care copiii ar fi mai mici.

 „Nu aş schimba pe nimic timpul pe care l-am petrecut în larg, văzând lumea prin ochii copiilor, fiind împreună 24 de ore din 24, şapte zile din şapte", spune Kathleen.

 „Acum este însă timpul să se întoarcă şi să înveţe mai multe despre ţara lor. Trebuie să-şi înceapă propria viaţă. În plus, nu mai avem niciun ban", adaugă ea.

O nouă viaţă

Au plecat în călătoria pe mare convinşi că nu au nimic de pierdut. Statutul de proprietari de case nu le oferea decât frustrări, iar doi dintre copiii lor, Jena şi Ben, aveau întârzieri comportamentale. Îşi doreau atunci să aibă mai puţină treabă, dar şi mai mult timp împreună.

Au vândut tot în şase luni: două case în Alaska şi partea lor din proprietatea familiei din Saverna Park, unde a crescut Tom. Cu banii au cumpărat o ambarcaţie care putea să traverseze oceanul.

Din cauza înghesuielii, au aruncat frigiderul, care oricum nu le folosea decât pentru a ţine berea rece. Pe mare trăiau cu peşte şi conserve. Când ajungeau undeva pe uscat, mergeau la piaţă şi trăiau exact ca oamenii locului. În unele zone dădeau lucruri la schimb pentru mâncare. Munţi de banane şi de peşte puteau fi obţinuţi pentru o sticlă de plastic care urma să fie păstrată ca piesă de colecţie în locuri în care totul este biodegradabil.

Vor trăi tot în barcă

Istoria familiei lor este însă mai bogată decât a oricărei alteia. Au tras linie şi au adunat. Cel mai neplăcut ocean: cel Indian, numit de ei „maşina de spălat". Cel mai neplăcut moment petrecut pe uscat: când jeepul în care se aflau a intrat într-un munte din Noua Guinee.

Cea mai neplăcută întâlnire: la câteva zile după ce au ajuns din nou în Maryland, proprietarul unei alte bărci le-a zis ­Jenei şi lui Ben să-şi ia „bărcuţa cu vâsle de-acolo". „­Nu-mi amintesc ca cineva să ne fi vorbit urât pe parcursul întregii noastre călătorii. Trebuie să învăţăm din nou cum merg lucrurile pe aici", spune Tom.Deocamdată, familia va trăi tot în barcă. Tom scrie o carte şi îi va fi profesor lui Ben.

Kathy îşi va începe munca de asistentă, Jena s-a alăturat unui cor bisericesc, iar Kali se va înscrie la facultate şi va munci part-­time. „E drăguţ să-ţi poţi face planuri pe termen lung", spune Kali, care şi-a petrecut ultima săptămână singură, într-o cameră cu aer condiţionat din casa bunicilor. „Mi-e dor însă de momentele în care eram cu toţii", adaugă ea.

"Nu aş schimba pe nimic timpul pe care l-am petrecut în larg, văzând lumea prin ochii copiilor, fiind împreună 24 de ore din 24."
Kathleen Crafton
mama copiilor

Vanuatu, destinaţia preferată

Au bătut Americile în lung şi-n lat timp de câţiva ani, traversând în cele din urmă, în 2006, Canalul Panama. Au avut parte apoi doar de apă albastră, navigând multe mile şi multe luni printre insulele din Pacific. Vanuatu, unde oamenii aveau cele mai puţine lucruri, dar zâmbeau cel mai mult, a fost destinaţia lor preferată.

Au stat acolo trei luni. Au luat o pauză de un an şi jumătate într-un port din Noua Zeelandă. Ar fi vrut să rămână acolo, dar birocraţia şi costurile mari de întreţinere nu le-au fost pe plac. Ar fi fost nevoiţi să vândă barca, dar ea făcea deja parte din familie.

Au pornit din nou la drum. Pe lângă dieta obişnuită, în călătoriile lor au mâncat seminţe de palmier, kava (care produce un efect halucinogen), intestine de peşte şi, doar uneori, câini şi lilieci.