Ciberhondria, mania generaţiei Internet

Era digitală ne transformă în ciberhondri, „pacienţi“ ai spaţiului virtual aflaţi mereu în căutarea unui diagnostic oferit de „doctor“ Google.

Informaţiile despre sănătate se află pe locul al treilea într-un top al temelor de interes căutate de utilizatorii români pe Internet, după ştiri şi reţete culinare, conform unui studiu dat publicităţii săptămâna trecută de agenţia de cercetare Gemius. Numai în decursul lunii august, 4.31 de milioane de români s-au arătat interesaţi de astfel de informaţii.

Numărul tot mai mare de persoane care caută  online date medicale conturează existenţa ciberhondriei, ipohondria de generaţie nouă, proprie erei tehnologice. Un exemplu grăitor este S.U.A., unde se estimează că numărul ciberhondrilor a crescut de la 50 de milioane, în anul 1998, la 175 de milioane în 2010, se arată într-un sondaj realizat de Harris Interactive Poll.

Primul studiu aprofundat al ciberhondriei a fost realizat în anul 2008 de doi cercetători de la Microsoft, Ryen White şi Eric Horvitz, care au descris ciberhondria drept „o îngrijorare intensă şi nefondată cu privire la simptome comune, în baza căutărilor şi literaturii citite pe Internet“.

Imensa bază de date medicale, simplu de accesat prin intermediul motoarelor de căutare, se poate dovedi însă un factor de stres pentru persoanele tentate să găsească online explicaţia unor simptome, devreme ce aceştia ajung să creadă că suferă de afecţiuni grave. Autorii studiului atrag atenţia asupra faptului că interpretarea pe care ciberhondri o dau informaţiilor descoperite poate duce la apariţia unor stări de anxietate, nelinişte care se acutizează mai ales atunci când procesul de căutare devine aprofundat.

Psihologul Keren Rosner consideră că „apelând la Internet construim o listă de simptome, listă care duce către variante din ce în ce mai grave, pe măsură ce bifăm tot mai multe opţiuni“, ceea ce declanşează instalarea sentimentului de panică. În calitate de psihoterapeut, Rosner mărturiseşte că s-a confruntat adesea cu posibili ciberhondri. „Am avut de-a face cu persoane venite la cabinet cu tot felul de explicaţii găsite pe Internet. Şi acest lucru li se întâmplă adesea şi medicilor, care sunt combătuţi cu astfel de argumente“, povesteşte aceasta.

Atitudine explicabilă prin faptul că unele simptome sunt comune mai multor afecţiuni, de la cele mai simple până la boli grave, adaugă Rosner. De exemplu, durerea în piept duce imediat cu gândul la posibile afecţiuni cardiace, după cum rezultă din studiul Microsoft, chiar dacă explicaţiile pot fi diverse, inclusiv o afectare a musculaturii intervertabrale, ca urmare a unei mişcări greşite.

O simplă căutare pe Google a cuvintelor „durere în piept“ returnează 449.000 de rezultate pentru limba română şi 45.300.000 de variante în limba engleză. În lipsa unui diagnostic difrenţiat, care poate fi făcut după efectuarea unui control de specialitate, ciberhondri nu fac decât să asambleze informaţii într-un „puzzle“ medical incomplet. „Ipohondrul trăieşte cu convingerea că are o boală şi caută permanent confirmarea unei afecţiuni, chiar dacă medicul şi rezultatele analizelor îi infirmă temerile. Internetul îi oferă exact ceea ce are nevoie: confirmarea suspiciunilor. Aşa apare credinţa că medicul nu ştie să-şi facă treaba sau că are o boală atât de rară încât nu poate fi uşor identificată“, explică Rosner. 

Românii se tratează după ureche

Statistici din industria farmaceutică arată că 73% dintre români îşi administrau singuri medicamente în anul 2011. Procentul adulţilor care se tratează fără a cere sfatul unui specialist a atins 87% până la sfârşitul lui 2012, mai ales în cazul răcelilor şi al durerilor de cap, conform unui raport al Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).

Neîncrederea în sistemul sanitar se numără printre motivele care pot determina o persoană să considere „doctorul Google“ o sursă avizată, alături de comoditate şi de costurile pe care le implică mersul la medic, este de părere psihologul Keren Rosner.

Un segment aparte, care ar putea fi încadrat în categoria ciberhondrilor, este reprezentat de părinţii care îşi îngrijesc copiii după ureche, pe baza sfaturilor primite de la alţi părinţi în discuţii purtate pe forumuri online.
„Mamele care ajung să-şi trateze copiii în funcţie de ceea ce descoperă pe Internet au mai mult timp la dispoziţie, sunt convinse că îşi cunosc foarte bine copiii şi le lipseşte încrederea în medici, pe care îi suspectează de incompetenţă. De aceea, au impresia că prin căutarea de diagnostice pot rezolva inclusiv astfel de probleme“, explică Rosner motivele pentru care mulţi părinţi se bazează pe Internet, inclusiv în îngrijirea propriilor copii. Din ultimele date oferite de Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente reiese că şase din zece români îşi tratează singuri copiii, chiar dacă mulţi nu deţin nici măcar noţiuni medicale de bază.  

Ciberpsihologul de serviciu   

Dezvoltarea tehnologică este benefică omenirii, dar pe de altă parte a dus la apariţia a tot felul de afecţiuni, în special de natură emoţională. Aşa se explică intrarea în peisajul psihologiei a unei noi specializări: ciberpsihologia. Această ramură are în vedere toată gama de probleme asociate civilizaţiei digitale, fiind centrată cu precădere pe modul în care mediul virtual ne afectează relaţiile cu cei din jur, fie ele personale sau de natură profesională.