Ce secrete ascunde oul

Ascunde oul secretele universului? Unii spun că „da” - şi nu doar oamenii antichităţii care vedeau în ou centrul creaţiei, ci şi cercetători din zilele noastre. Desigur, nimeni nu încearcă să vadă oul altceva decât este atunci când face o omletă s-au le înroşeşte pentru Paşte. Dar, dacă îi dai mai multă atenţie, înţelegi că oul reprezintă mai mult decât albuş, gălbenuş şi o coajă din carbonaţi de calciu. Este o miniatură a universului.

Oul în vechiile religii

Nu doar creştinii, ci şi egiptenii, romanii, grecii, incaşii, perşii, adică mai toate triburile şi popoarele antichităţii au avut oul în centrul explicaţiilor lor despre creaţie. Alături de lut şi aluat, oul reprezintă un arhetip al genezei. În majoritatea poveştilor mitologice, oul este de aur. El pluteşte in fluidul Haosului Nemărginit Primordial, iar din el se naşte întregul Univers. Din vârful său a apărut Cerul, iar din partea inferioară s-a născut Pământul, gălbenuşul transformându-se în Soare.

Mai mult, primul om s-a născut dintr-un ou. Este cazul lui Pangu, primul om din mitul genezei vechilor chinezi. În mitologia egipteană, prima formă de viaţă a fost Nun, un ou scos la suprefaţă de valurile primului ocean de pe Pământ. Când oul Nun s-a spart, din el a ieşit zeul Hnum care, la rândul său, a dat naştere altor ouă din care s-au născut zeii.

La indieni, oul a apărut din Non-Fiinţă şi s-a despicat, creând elementele - apă, aer, foc şi pământ. Iar persanii credeau că Cerul, Pământul, Apa şi tot ce reprezintă regnul mineral, vegetal şi animal au fost, iniţial, închise toate într-un ou. În tradiţiile chineze, haosul de dinaintea „Facerii” avea forma unui ou, care s-a desfăcut după 18.000 de ani şi a creat lumea. De altfel, înţeleptul chinez Chouang Tseu a dat răspunsul considerat cel mai inteligent al faimoasei întrebări: Ce a venit mai întâi, oul sau găina? Răspunsul lui a fost: „Oul se află în găină şi găina în ou”.

Oul roşu al creştinilor

Lumea creştină a preluat multe din semnificaţiile oului în credinţele păgâne. Astfel, de Paşte, oul este simbol al unei înnoiri periodice. În unele interpretări, acesta reprezintă re-crearea lumii, posibilă prin suprema jertfă a lui Iisus. De altfel, oul roşu este cel mai sacru aliment din religia ortodoxă. Asta, deoarece aduce aminte de coşul cu ouă aşezat sub crucea Mântuitorului în momentul răstignirii, ouă care s-au înroşit în urma sângelui care picura pe ele, din rănile Lui.

Prin satele noastre, oul roşu are şi alte simboluri. Din bătrâni se spune că oul roşu dă vigoare, sănătate şi, în cazul femeilor, frumuseţe, de unde obiceiul, care dăinuie şi azi, de a te spăla cu apa în care a fost pus un ou roşu.

Punctele de vedere ale ştiinţei

Oul i-a fascinat şi pe oamenii de ştiinţă, care nu au putut trece cu vederea anumite proprietăţi ale acestuia. De exemplu, oul, spirulina, mierea şi laptele sunt considerate singurele alimente complete. Dar, lăsând nutriţia deoparte, oul se află şi în centrul unor teorii cosmologice.

De exemplu, în 2006, satelitul Wilkinson al organizaţiei NASA, a adunat informaţii şi imagini ce sugerează că Universul ar fi elipsoid, adică ar avea forma unui ou. Deocamdată, oamenii de ştiinţă nu pot spune cu exactitate dacă este aşa, dar cred că forma ovală a Universului este o posibilitate „mare”.

Mai devreme, în 1609, astronomul şi matematicianul german Johannes Kepler a demonstrat că planetele, inclusiv Pământul, se rotesc în jurul Soarelui urmând nu o traiectorie perfect circulară, ci pe o orbită eliptică. De altfel, şi Luna are o orbită eliptică, în formă ovală, altfel nu şi-ar schimba formele, de la lună plină la lună nouă şi invers. Până şi coaja oului se aseamănă cu Luna - pare să fie netedă, dar nu este. Cu o textură „denivelată”, coaja unui singur ou are până la 17.000 de cratere minuscule. Pe de altă parte, este şi semi-permeabilă, ceea ce permite umezelii şi aerului să pătrundă în ou.

Oul din arhitectură

Dacă omenirea din antichitate credea că din ou s-a născut Universul, iar oamenii de ştiinţă contemporani spun că Universul ar putea avea forma unui ou, arhitecţii au o certitudine dovedită: oul este tare ca piatra!

Structura oului nu are niciun suport solid intern, dar, cu toate astea, este destul de puternic pentru a proteja şi susţine viaţa în „pântecul” său. Dacă vârful sau baza cojii de ou este supus unei forţe externe, această forţă este distribuită în mod egal pe întreaga „cupolă”. De aceea, dacâ ţii un ou în palmă în poziţie verticală, nu îl poţi sparge.

Această proprietate unică a oului a fost decodată şi aplicată clădirilor de către arhitecţi. Din secolul al XX-lea, cei mai îndrăzneţi dintre ei au reuşit să creeze chiar şi zgârie-nori în formă ovală. „Oul” din Beijing, adică noua clădire a Operei, poate acomoda 5.452 de persoane în cei peste 1.000 de metri pătraţi ai săi. Un alt exemplu este „oul” din Londra, zis şi „Castravetele murat” se înalţă până la etajul 41.