Suvenire şi impresii

Dacă astăzi cafenelele sunt prilejul etalării unei atitudini de tip paşnic, altădată aceste spaţii găzduiau întâlniri de-a dreptul febrile. Cafenelele erau pe vremuri puncte de întâlnire

Dacă astăzi cafenelele sunt prilejul etalării unei atitudini de tip paşnic, altădată aceste spaţii găzduiau întâlniri de-a dreptul febrile. Cafenelele erau pe vremuri puncte de întâlnire frecventate cu precădere – alături de alte categorii socio-profesionale – de scriitori, oameni de artă şi gazetari.

Spre deosebire de „La Moş Crăciun”, o cafenea obscură, posibil prietenoasă, situată cu mult spirit negustoresc lângă o prăvălie cu pălării, Casa Capşa era o cafenea celebră din Capitală, situată pe Calea Victoriei, colţ cu Edgar Quinet, vizavi de Cercul Militar Naţional.

În 1852 a fost înfiinţată de Grigore Capşa o cofetărie sub numele „La doi fraţi, Anton şi Vasile Capşa”. Deschiderea s-a făcut în fostul Han Damari, dar s-a mutat imediat în casa Slătineanu. Abia în 1886, Grigore Capşa a deschis un hotel şi a inaugurat vestita cafenea.

Capşa a ajuns atunci cel mai important loc de dicuţii pentru personalităţile politice româneşti, dar şi internaţionale, a celor gazetăreşti, culturale şi artistice, devenind aproape oficial, în 1932, „Cafeneaua scriitorilor şi artiştilor”.

În acelaşi timp cu vestita Capşa, „vieţuiau” în Capitală peste 150 de cafenele. Astăzi, numărul acestor spaţii a crescut la circa 350, dar destinaţia lor nu mai este aceeaşi.

Oamenii continuă să fie însă ataşaţi de locurile unde se pot delecta cu aromele gustoasei băuturi, amintindu-şi de ceva ce le este propriu. Or, cafenelele franţuezeşti, italieneşti şi olandeze – care abundă acum în zona Lipscanilor sau în apropiere de Calea Victoriei, nu le pot fi proprii. Cafeaua la ibric a ajuns desuetă. Cea la filtru, rudimentară şi facilă. Capuccino – un neologism de mult intrat în limbă.

Ceea ce îl intereseză astăzi pe vizitatorul unei cafenele e „cafeaua în trei culori”, „latte macchiato”, „espresso Blue Mountain” sau „caffe latte” turnat cât mai fierbinte în pahare fără toartă, după cea mai recentă modă italienească.