Patima scrisului

Judecata din urmă a lui Cezar Petrescu este titlul unui interviu inedit realizat de Valer Donea, în 1936, pentru “Adevărul literar şi artistic”. Scriitorul ajunge în faţa lui Dumnezeu, la

Judecata din urmă a lui Cezar Petrescu este titlul unui interviu inedit realizat de Valer Donea, în 1936, pentru “Adevărul literar şi artistic”. Scriitorul ajunge în faţa lui Dumnezeu, la judecata de apoi şi poartă un dialog cu acesta.

“  - Se vede aici, la dosar, că eşti trecut ca un om ce ai o patimă mare, nestăpânită…

 - Apoi asta-i - zise acuzatul - patima scrisului. Aşa de tare simţeam nevoia să stau singur cu lumile care cereau drept la lumină, că am dezertat dela revistă şi am lăsat pe Nichifor Crainic s’o ducă mai departe, cum s-o pricepe. Eu m’am retras la linişte şi-am scris “Întunecare”, primul meu roman.

 - Şi tot aşa le fabricai (cărţile n.n), ca pe articole de gazetă, pe-un scaun, pe-o margine de masă, după cum spuneai?

 - A, nu. Cu toate că s’a spus că eu aşi scrie uşor de tot romanele mele, să ştii că nu-i adevărat. Scriu destul de greu, cu caznă şi tot timpul când lucrez sunt ca bolnav. Mă retrag undeva la ţară. Acolo îmi aleg odaia cea mai proastă, care mai cu seamă n’are privelişte frumoasă pe geamuri. Las totul: ceasul, haina, lumea şi mă aştern pe lucru.

Lucrez când se întâmplă; dimineaţa ori seara, alteori noaptea. Muncesc câte zece, douăsprezece ore pe zi. Cu tutunul şi cafeaua alături, mă străduiesc să rămân limpede şi cu mintea trează. După aceia, ca să câştig câteva ore de somn pentru ca a doua zi dimineaţa să pot s-o pornesc din nou, sunt silit să iau somnifere, ca să dărâm excitarea cafelei. Astfel mă chinuesc, două luni, de obiceiu.

- Multe mai auzi,  - zise Domnul clătinând din cap – patima asta a scrisului o mai au şi alţii, dar la dumneata parcă e o boală.

- Adevărat, – consimţi Cezar Petrescu. Şi chiar am un simţământ foarte ciudat în ce priveşte lucrul acesta de cârtiţă singuratecă. O jenă şi o sfială pentru tot ce am pus din sufletul meu. Nu citesc niciodată cuiva vre-un pasaj scris. Nici nu simt nevoia de altfel".