Video Paradoxul moștenirii dacice: legendele inventate despre Decebal și Zamolxis, mai atractive decât cetățile autentice
0Munții Șureanu adăpostesc cele mai multe cetăți dacice din România, însă, în afara Sarmizegetusei Regia, vizitată anual de zeci de mii de oameni, majoritatea așezărilor atrag puțini turiști. Istoria dacilor continuă să îi fascineze pe români, dar așezările lor autentice rămân ocolite.
Anual, peste 50.000 de turiști vizitează Sarmizegetusa Regia, „capitala” dacilor din vremea regelui Decebal, distrusă de romani la începutul secolului al doilea și redescoperită în anii 1800, când febra comorilor antice de aur a cuprins ținutul cetăților dacice.
Sarmizegetusa Regia, cea mai vizitată cetate dacică
Situl UNESCO se află într-un loc retras din Munții Șureanu, la circa 40 de kilometri de Orăștie și 50 de kilometri de Hunedoara, iar pe ultimii 20 de kilometri ai traseului, începând din satul Costești, călătorii traversează Valea Grădiștii, strecurându-se printre versanții acoperiți cu păduri, cu poieni ocupate de case arhaice și pensiuni noi.
Cetatea dacică se află într-o zonă izolată, dar atrage numeroși turiști datorită popularității sale. În 2024, au vizitat-o peste 70.000 de oameni, iar drumul recent modernizat între localitățile Orăștie și Costești este așteptat să aducă tot mai mulți călători. Sarmizegetusa Regia este singura cetate dacică din Munții Șureanu aflată pe „Via Transilvanica”, un traseu de drumeție tot mai popular în ultimii ani, fapt care îi asigură numeroși vizitatori în timpul verii.
Deși se află în Patrimoniul Mondial Cultural UNESCO, cetățile dacice Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna au mai puțin succes la români. Alături de ele, cetățile Fețele Albe, din vecinătatea Sarmizegetusei Regia, și Ardeu, din Munții Metaliferi, dar și alte zeci de așezpri mai puțin cunoscute rămân de interes mai mult pentru arheologi, în timp ce numărul vizitatorilor lor este redus.
În unele cazuri, cum este cel al cetății dacice Bănița, din cauza accesului dificil, turiștii pot fi numărați pe degete. Cele mai multe situri se află în zone relativ izolate, unde călătorii pot ajunge parcurgând ultima parte a traseului pe jos, astfel că, pentru mulți români, lipsa drumului „până la poarta cetăților” poate fi un impediment în a le vizita. Unele au păstrat puține vestigii la vedere, care nu prezintă interes pentru turiștii obișnuiți.
Românii, mândri de originile dacice
În timp ce așezările dacice autentice sunt, cu excepția Sarmizegetusei Regia, căutate rar de turiști, localurile cu nume inspirate de mitologia dacică, dar și unele locuri cunoscute prin legende recente despre daci sunt tot mai populare.
Zeci de restaurante și pensiuni deschise în ultimii ani în România aduc un tribut simbolic strămoșilor noștri, purtând nume ca: Hanul Dacic, Perla Dacilor, Bodega Dacilor, Casa Dacilor, Casa Dacilor Liberi, Vatra Dacilor, Ferma Dacilor, Coliba Dacilor, Stâna Dacilor, Clubul Dacilor, Zamolxe, Scorilo, Decebal, Burebista, Deceneu, Lupul Dacic.
Alte locuri au împrumutat legende despre daci, localnicii reușind să profite de popularitatea acestora. Chipul lui Decebal, cea mai faimoasă sculptură care amintește de daci, a fost dăltuit în anii ‘90 pe o stâncă aflată pe malul stâng al Dunării, la intrarea în golful Mraconia, între localitățile Eșelnița și Dubova, aflate la circa 15-20 de kilometri de Orșova. Deși monumentul de artă are origini recente, i s-a dat de la început o aură de legendă.
„Prin acest loc, împăratul Traian a pătruns în Dacia. Și tot aici, astăzi, se reîntoarce și rămâne pentru veșnicie, ca simbol și pavăză, Decebal. Chipul său legendar prinde contur într-o stâncă înaltă de 111 metri, cu un diametru de 180 de metri. Basorelieful, când va fi gata, va avea 38 de metri înălțime și 25 de metri lățime, fiind semnul de pe malul românesc al Dunării, ‘pe care nu este marcat nimic’ – cum notează dl. prof. dr. Iosif Constantin Drăgan în lucrarea "Istoria românilor", 1993, semn așezat din bunăvoința domniei sale și, în egală măsură, din dragoste pentru istoria și valorile eterne ale neamului nostru”, informa în 1995 publicația Renașterea Bănățeană, fondată de miliardarul Iosif Constantin Drăgan, finanțatorul lucrării.
O cruce de fier a fost așezată deasupra sculpturii, informa presa anilor ’90, pentru a aminti presupusele bătălii sângeroase dintre daci și romani, purtate într-o perioadă în care simbolul creștin era, cel mai probabil, necunoscut strămoșilor noștri.
Mai jos de Chipul lui Decebal, în Cazanele Dunării, Peștera Veterani a împrumutat și ea o legendă recentă. Mulți turiști sunt încântați că grota ar fi funcționat în Antichitate ca sanctuar al lui Zamolxis, deoarece la răsăritul soarelui, razele luminează peștera, printr-o deschidere.
În Banatul Montan, hotelul Scorilo din stațiunea Poiana Mărului, construit în anii ‘70 și abandonat în anii ‘90, a primit acest nume, datorită unei legende recente, care afirma că aici, în locul numit Pietreel lui Socilo, tatăl lui Decebal obișnuia să vâneze. Poiana Omului din Munții Șureanu este și ea cunoscută datorită unei legende, care o identifică drept locul morții lui Decebal, în timp ce o altă legendă, mai veche, spune că regele Dac ar fi fost înmormântat în Cetatea Devei.