În furnicarul cu turnuri

În München, omuleţii care mişună cu miile pe trotuare sunt intimidaţi de înălţimea clădirilor copleşitoare în detalii. G În München, omuleţii care mişună cu miile pe trotuare sunt intimidaţi de înălţimea clădirilor copleşitoare în detalii

Douăzeci şi nouă de grade la umbră, pe pervazul casei mele din Sibiu. Şi atunci, dacă mă provocaţi să povestesc despre vacanţe, gândul meu va urca pe Dunăre, va ocoli Insula Obudai din Budapesta, unde-am petrecut zile toride la festivalul de la Sziget, cu brăţări colorate la mână.

Va face un salt şi va da un ocol mai apoi şi Luxemburgului, căci, după ce se va cufunda în însorita Vale a Petrussei, se va cocoţa pe turnurile Notre Dame de Luxemburg şi de acolo, gargui înfierbântat dornic de evadare, se va avânta înspre zile mai răcoroase. Mult mai răcoroase. La München am petrecut cel mai atipic Crăciun, cu plimbări pe străzi azi înţesate de furnici cu plasele doldora de cumpărături, mâine absolut pustii.

În Marienplatz

Vacanţă cu miros de ceaţă, vin fiert şi banane în ciocolată. Am ajuns în München după câteva zile petrecute în Augsburg. Ceea ce te frapează de la bun început în München e amestecul de naţii. În Marienplatz, inima oraşului, sunt asiatici peste tot - şi nu e vorba doar de veşnicii turişti japonezi, ci de cei deveniţi deja de-ai locului, de câteva generaţii - apoi sunt grecii şi turcii, strânşi în grupuri mai ales pe lângă restaurantele lor, şi sunt mai ales ruşii, turişti ruşi, îi recunoşti nu doar după grai, dar după felul în care încalecă statuile pentru a se fotografia... Ah, da, şi românii, îi auzi în marile magazine, comunicând peste rândurile de umeraşe: „Hai, pa, că mi se termină bateria!".

Şi totuşi, în furnicarul acesta din centru nimeni nu aleargă, nimeni nu strigă, poate că omuleţii mişunând cu miile pe trotuare sunt intimidaţi de înălţimea clădirilor copleşitoare în detalii, mai ales vechea şi noua primărie, cu turnurile lor ce-ţi taie răsuflarea. În turnul principal al primăriei noi se află mecanismul cu figurine reprezentând scene medievale, iar gâturile omuleţilor de jos încremenesc la ore fixe, când încep să se mişte omuleţii de sus, şi-atunci nimeni de jos nu se mai clinteşte, şi toate gesturile sunt sus, în alt spaţiu şi în alt timp. Apoi forfota binevoitoare se reia...

Şi îngerii vând

Prima zi, agitaţia cumpărăturilor. În centrul Münchenului, în Marienplatz, am văzut cea mai aglomerată librărie din viaţa mea, cărau oamenii tomuri de cărţi, de parcă se pregăteau să se ascundă în buncăre, la citit. Un paradis. Înţelegi uluit care e complexitatea ofertei abia când observi că fiecare carte e expusă într-un singur exemplar. Comerţul pulsează, în ajun de Crăciun, până afară, în stradă. Chiar şi îngerii, îngeri pe catalige, cu aripi de voal, au ceva de vânzare.

Şi deodată, de pe o zi pe alta, linişte şi pustietate! Absolut totul e închis, chiar şi târguşorul din faţa primăriei, unde până ieri era agitaţie. Suvenire, coroniţe de brad, tonete cu vin fiert şi cârnăciori, banane în ciocolată, toate au dispărut... Am colindat pe străzi încremenite, delicios de îngheţate - colo un buchet de flori aruncat pe trotuar, colo un cărucior de supermarket abandonat aiurea - şi am mers la Grădina Englezească, cu cascade încremenite în ţurţuri, câmpuri albite de chiciură şi joggeri scoţând aburi ca locomotivele... De-ar fi fost vară, ar fi făcut plajă nudiştii pe pajiştile unde acum alergau veveriţele înfometate.

Între peşti coloraţi

Apoi la Pinacoteca Nouă şi cea Veche, uluită fiind de libertăţile din cea veche, unde poţi fotografia şi te poţi apropia cât pofteşti, indiferent de celebritatea numelui din colţul tabloului, şi topindu-mă de plăcere în cea nouă, în faţa picturilor lui Klimt. Ce nu o să surprindă nicio reproducere vreodată, şi nici cea mai bună fotografie, e transparenţa sidefie a straturilor de dantelă a rochiei lui Margaret Stonborough-Wittgenstein, prin care trece privirea, strat după strat, încât te temi că vei ajunge la carne...

Şi apoi un tur pe la satul olimpic şi pe la muzeul BMW şi un popas la Aqua Life, să ne copilărim de Crăciun sub bolţi de apă, între peşti coloraţi, zâmbindu-le şi pisicii de mare, şi băieţelului de la marginea bazinului. Şi, bineînţeles, la zoo, unde te poţi odihni sub un copac în care un leneş burtos molfăie de un secol la o banană. Şi înapoi în centru, şi iată patinoarul, cu copiii chiuind fără nicio grijă, fiindcă se sprijină de ursuleţi ajutători. Iar noaptea de Crăciun se petrece în camera de hotel, cu televizorul, reţinând cu încântare cea mai importantă ştire: în Ajun, pe râul Isar, fusese salvat un pui de căprioară.

La München, cu Veronica D. Niculescu

Veronica D. Niculescu este scriitor, traducător, jurnalist. A publicat volumele de proză „Adeb", Editura Limes, şi „Orchestra portocalie", Editura Cartea Românească, şi „Basmul Prinţesei Repede-Repede", scris în colaborare cu poetul Emil Brumaru, la Polirom. A câştigat Concursul Naţional de Scenarii HBO, la TIFF 2010, cu scenariul de scurtmetraj „Curierul".

A tradus din opera lui Vladimir Nabokov, pentru Editura Polirom: „Ochiul", „Disperare", „Rege, damă, valet", o parte dintre „Povestiri" şi „Originalul Laurei". Locuieşte la Sibiu, e colaborator al „Suplimentului de cultură" şi corespondent pe teme culturale la diferite publicaţii.

Nu rataţi!

Cele trei pinacoteci. Vechea Pinacotecă expune circa 700 de picturi, din colecţia de artă din sec. 14-18. Printre acestea, lucrări de Dürer, Botticelli, van Dyck, Perugino, Raphael, Rembrandt, Rubens, Leonardo da Vinci. Vizavi se află Noua Pinacotecă, cu pictură şi sculptură din sec. 18-19: Gauguin, Klimt, Matisse, Monet, Picasso, Schiele, Van Gogh. În apropiere se află şi Pinacoteca de Artă Modernă, cu colecţii de artă din secolul 20 şi 21. Intrarea la pinacoteci costă 7 euro, însă în zilele de duminică biletul costă doar un euro.

Englischer Garten.
Se spune că este unul dintre cele mai mari spaţii verzi urbane din lume, mai mare decât Central Park din New York.

Marienplatz.
Piaţa centrală a oraşului, cu bulevard pietonal, unde se află primăria veche şi cea nouă.