Criţ 164: casa albastră în care te simţi ca la Muzeul Satului

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să petreci o zi într-una dintre casele din Muzeul Satului? Să fii înconjurat de obiecte care mai de care mai frumoase, de atmosferă autentică şi de poveşti pline de istorie? Ai visat că te trezeşti între cearşafuri albe ca laptele, că te dai jos din pat şi calci pe covoare colorat ţesute? Să ieşi în curte să admiri florile, să-ţi bei cafeaua în balansoar pe prispă şi pui de o masă mare în şură?

Poţi face toate astea la Casa Criţ 164, din satul cu acelaşi nume, aflat în judeţul Braşov.  Dacă ai fi văzut casa în 2011, înainte să o cumpere Luminiţa Cherebetiu, ai zice că proprietara a făcut minuni. Fără să aibă vreo baghetă magică, dar cu multă grijă la detalii, Luminiţa a restaurat şi transformat o casă simplă de la ţară într-un colţişor de poveste.

 Luminiţa a păstrat aerul vechi al casei

După multe căutări, Luminiţa a găsit casa visurilor sale

Luminiţa locuieşte în Târgu Mureş şi a fost întotdeauna pasionată de istoricul locurilor natale, dorindu-şi să ajute la păstrarea tradiţiilor şi scoaterea la iveală a farmecului de altădată.

„Îmi plac foarte mult casele vechi, tradiţionale, la ţară, aşa că în urma cu opt, nouă ani am început să umblu prin satele de pe lângă Târgu Mureş, unde locuiesc, şi să caut un sat şi o casă care să-mi spună ceva. Am vrut o casă autentică. Nu mă interesa dacă e românească, săsească sau ungurească”

Iniţial, ea a hotărât să nu treacă graniţa judeţului, dar pentru că nu a găsit nimic care să-i placă, a decis să încerce şi în primul sat din Braşov. S-a nimerit să fie vorba de Criţ şi de o casă roz, care i-a rămas în minte. Preţul iniţial era mai mare decât bugetul Luminiţei, proprietatea aparţinând unei englezoaice plecate din ţară, însă după câteva luni şi mai multe încercări şi negocieri, Luminiţa a reuşit să-şi vadă visul cu ochii.

De la casa roz de atunci până la casa albastră de acum a fost cale lungă şi mult de muncă. Abia după vreo patru veri, mulţi meşteri schimbaţi şi plimbări nenumărate prin satele din apropiere, în căutare de accesorii şi materiale care să se potrivească spaţiului, Criţ 164 a devenit oază de linişte şi frumuseţe care atrage nenumăraţi oaspeţi, printre care m-am numărat şi eu în vara lui 2019.

Odată intrat în curtea casei laşi toate grijile la poartă.

Ansamblul este format din mai multe spaţii. Casa mare din faţă are un antreu, o baie şi o cameră principală - un spaţiu generos, ce poate fi şi dormitor şi living, în care îţi atrage atenţia soba superbă şi verde de teracotă. E pe tipicul caselor săseşti, cu tavan înalt, aşezate deasupra beciului şi al nivelului străzii.

În spatele ei, dar cu intrare separată, este bucătăria - un loc cald şi primitor, în care îţi vine să stai pe fotoliu şi să citeşti o carte, în timp ce altcineva găteşte ceva bun de mâncare. Din bucătărie se iese pe terasa acoperită, unde primul lucru pe care îl vezi este soba imensă, numai bună de copt pâine.

De partea opusă a curţii sunt cele două căsuţe mai mici. Cea din faţă are un dormitor, un hol ce ţine loc şi de mic living, şi o baie. Cea din spate are două dormitoare şi baia ataşată. Ambele au intrări independente şi amintesc de casele româneşti mai degrabă, aşezate pe pământ, cu tavanul jos, susţinut de bârne şi uşile compacte din lemn cu zăvoare. Ferestrele mici însă le dau un aer cald şi aerisit.

Continuarea articolului, aici