Lapte de pasăre, dulcele copilăriei. Secretele celui mai fin şi aromat desert

Bucătăria de altădată avea extravaganţele sale. În timp ce mama sau bunica ne aşteptau acasă cu cremă de zahăr ars, cornuleţe umplute cu rahat, gomboţi sau salam de biscuiţi, ne delectam la cofetărie cu savarine, amandine, jofre, diplomat şi profiterol. Şi totuşi, parcă niciun dulce nu întruchipează mai bine copilăria decât laptele de pasăre.

Se spune că păsările paradisului îşi hrăneau puii cu laptele lor, iar, când omul a ajuns să-l guste, nicio boală şi nicio armă nu l-a mai putut răpune. În folclorul românesc, se spune chiar că: "O fi împărat, o avea totul, dar nu a gustat lapte de pasăre". Se pare că expresia vine de la grecii antici. În scrierile sale, Strabon povestea că poeţii de demult slăveau fertilitatea insulei Samos, din Marea Egee, deoarece acolo se afla Raiul, de unde izvorea laptele de pasăre.

De fapt, desertul fabulos, numit şi "insulă plutitoare", îşi are originea în gastronomia franceză, unde maeştrii culinari au avut ideea de a face gogoşi de bezea frumos aşezate pe o cremă de lapte şi ouă. Apoi, ruşii au dus fantezia şi mai departe. Cofetarul Vladimir Mihailovici Guralnic a creat primul tort de lapte de pasăre, desert pe care l-a brevetat în 1982. Iar moldovenii de peste Prut au pus laptele de pasăre în bomboane!

Citeşte aici reţeta deliciosului desert lapte de pasăre.