Din reţetele Sandei Marin, doamna bucătăriei româneşti: piftie de porc şi de viţel aromată cu usturoi

„O femeie frumoasă, cu un ten cald de brunetă, ochii şi părul de culoare închisă, trăsături regulate şi o expresie serioasă a feţei care îi dădea uneori un „fals“ aer de severitate“, astfel era descrisă Cecilia Maria Zapan, cunoscută sub pseudonimul Sanda Marin, de nepoata sa, Ioana-Maria Isac. La sfârşit de noiembrie vă „servim“ cu o reţetă din Cartea de bucate, păstrată încă de bunici şi mame prin dulapuri, cu paginile îngălbenite şi pătate.

În ediţia revăzută a volumului Cartea de Bucate, din 2006, publicată de Humanitas cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la prima apariţie a volumului, în 1936, nepoata Ceciliei Maria Zapan, celebra Sanda Marin, conturează portretul mătuşii sale, de care îşi aminteşte ca de „o femeie extrem de meticuloasă, care ducea la bun sfârşit orice făcea, fie că era vorba de nişte gustoase plăcinte cu vişine, de vreo treabă de croitorie sau de îngrijirea fermei de la Băneasa“. 

Însă Cecilia Zapan nu era numai o gosodină desăvârşită, ci şi o femeie modernă, în pas cu timpurile, „care îşi conducea automobilul cu multă dezinvoltură“.

Născută în decembrie 1900 la Iaşi, Cecilia Maria Zapan ( Simionescu pe numele de fată) provenea dintr-o familie de intelectuali, tatăl ei fiind cărturarul Ion Simionescu, care a fost inclusiv preşedintele Academiei Române până la moartea sa, în ianuarie 1944.

Din bogata listă de reţete cuprinsă în celebra Carte de Bucate, am ales să vă prezentăm astăzi piftia de porc şi de viţel, numai bună de pus pe masa de Crăciun

Poftă bună şi amintiri frumoase!
Sanda Marin FOTO Arhiva Adevărul 

Ingrediente:

1 kg picioare
3 l de apă
1 căpăţână mică de usturoi
sare

Mod de preparare:                                             

Piftiile se pot face din picioare şi urechi de porc şi din picioare de viţel, mai gustoase sunt cele amestecate. Se pun la fiert într-un vas cu apă rece 2 picioare de porc şi 2 de viţel, bine spălate şi curăţate. Se lasă să fiarbă descoperite la foc mic şi se ia spuma din când în când. Se sărează. Sunt gata atunci când carnea se desface uşor de pe os. Se scot oasele înainte de a se răci şi se aşează carnea în farfurii. Zeama se curăţă de grăsime şi se încearcă dacă este destul de legată punând câteva picături pe o farfurioară. Dacă acestea se întăresc bine la rece, se dă la o parte oala cu zeamă şi se lasă să se limpezească. Dacă nu, se lasă pe foc, să mai dea câteva clocote. După gust, se pune puţin usturoi pisat în zeamă înainte de a fi strecurată. Se toarnă apoi zeama peste carnea din farfurii şi se lasă să se prindă. Înainte de a fi servite, piftiile se pot răsturna, ştergând înainte fundul farfuriilor cu un şervet muiat în apă fierbinte.

FOTO www.anticariat-unu.ro