Betia - ca mod de viata

Fix la ora opt jumate, in fiecare zi, barmanul Mircea, sau schimbul sau Vali "Rokeru", deschide lacatul si ridica oblonul bodegii Geo Bar, zisa "La pitici" sau "La ponei", de pe Margeanului 111,

Fix la ora opt jumate, in fiecare zi, barmanul Mircea, sau schimbul sau Vali "Rokeru", deschide lacatul si ridica oblonul bodegii Geo Bar, zisa "La pitici" sau "La ponei", de pe Margeanului 111, undeva prin Rahova. De aproape o ora, insa, vreo trei insi se plimba agitati pe trotuarul de vizavi, pe langa supermarketul Ethos. Unul din ei e Ilie, un fel de angajat fara salariu. Strange paharele goale, varsa scrumierele, matura, spala si face diverse comisioane clientilor. Cum se deschide spelunca e primul in fata tejghelei. N-are bani dar barmanul ii toarna un "Genocid" de patru mii suta. Vodca de-aia la jumate pe care scrie vodca s-atat. Unii ii mai zic "Omoara calu'". Dac-o bei simti cum ti se lichefiaza maselele. Cand ajunge-n stomac, dupa ce ti-a paradit iremediabil esofagul, parca ai primit un pumn in plex. Pana seara, Ilie reuseste sa stinga vreo doua jumatati fara sa-l coste mai nimic. Pentru el vodca e alimentul de baza, de unde-si trage caloriile. Un "Genocid" pe inima goala La scurta vreme apare "Calu", o namila de vreo doi metri, fost nas la CFR. Rade doua de coniac la deschidere. Ragaie discret. "Ce cauti aici in p... matii! Iesi in p... mea afara", ne sparge urechile un racnet. Asa e intampinat dimineata de dimineata Ion "Aprozar", pe vremuri vanzator la Legume-Fructe, prins cu hotia si bagat la zdup. S-a intors cu naravuri de puscarie si darul betiei. "Da' ce ba n-am voie sa beau cu bani?", zice "Aprozar", batand in retragere. La iesire se ciocneste de un alt Ilie. Asta e instalator si are 11 copii. Acum un an, neveste-si i-a legat doctoru' trompele, sa nu mai cada grea, ca moare. E penticostala si nu accepta avortul, ne zice Ilie "Instalatorul". Un Scandic mare s-apoi inca unul. Il ia sughitul: "In fieca-care zi cu-cumpar sa-apsce-"opstce" paini. Mult-putin, co-copii mananca". Il mai ajuta si biserica. Ia saptamanal ulei, zahar, faina si orez. Mai vinde cate un kil-doua si-si scoate bani de cocart. "Ba, eu pe tine tot te las fara dinti", se zborseste la el unul de-i spune Colonelu, pare-se fost securist sau militian. L-o fi suparat cu ceva. La noua si jumatate taverna e aproape plina. Intra in zona Dorel zis "Tipu cu cravata". Asta nu sta niciodata jos. Vine la bar si ia o juma' de Genocid peste care barmanul ii toarna un lichid verde. Arctic, o chestie mentolata. Nu poate sa bea o suta din prima, ca-i tremura mana si ii cade paharul. Dispare, si dupa douazeci de minute e iarasi la bar, revigorat. Nu vorbeste cu nimeni, da pe gat o suta si pleaca din nou. In trei-patru ore faza se repeta la fiecare douazeci-treizeci de minute. Pana la amiaza da gata un litru de alcool. Seniorii tavernei Daca dimineata duhnea a mate de peste imputite, la pranz fumul de Carpati "fara" si aromele de trupuri nespalate au primenit atmosfera. Aerul e intr-un procent nesemnificativ. Dupa doisprezece apar "snobii". Mai intai, Willy Lukusa, un negru congolez din Kinsasha, linge o pereche de beri. Absolvent de chimie industriala si casatorit cu o mulatra, are doi copii si e somer de doi ani. Traieste de pe-o zi pe alta, din mici invarteli. E respectat, poate pentru ca nu se amesteca in discutii cu ceilalti betivi. Lumea ii spune ori Willy ori Mobutu. De departe insa intrarea cea mai spectaculoasa si-o face Remus "Legionaru". Cu pantofi de lac, lant gros de platina la gat si camasa neagra de matase, oachesul "legionar" impune prin prezenta fizica. Se lauda ca ar fi dezertat din Legiunea Straina dupa un an si sapte luni, timp in care a facut si Bosnia. De la alta masa,unu' zice ca "mananca rahat". N-o prea bangheste pe franceza iar numele legendarului leagan al Legiunii, de la Sidi Bel Abbes, nu-i spune nimic. In schimb are renumele de "badigardul iadului". Se respecta, bea gin tonic si cand se-mbata e nasol de cei din jur. Un tatuaj color cu un dragon ii impodobeste bicepsul drept. Pe stangul are zeci de taieturi de lama, iar in spinare o cicatrice de glont. A bagat vreo doi ani si la Jilava, dar acum zice ca s-a cumintit. Alaturi, la o masa stramba se imbata impreuna Dan "Pro TV" si Paul Dobrica, zis "Arsul". Primul, masinist la Buftea, si-a capatat porecla dupa ce l-au vazut prietenii montand pe strada un panou publicitar cu Andreea Esca. Celui de-al doilea i se spune "Arsul", de cand l-a desfigurat o butelie care i-a explodat in fata. A ramas fara degetele de la ambele maini si i-au murit, tot atunc, cei doi copii impreuna cu bunica lor. Bea omul de stinge de necaz si durere. Ieri isi luase o punga de obleti la 25.000 kilu. Ii ajunge pentru o zi. "Decat treaz si tampit, mai bine beat si nostim" Dupa-amiaza, vine valul doi. Ies oamenii de la serviciu si-n drum spre casa iau o tarie-doua pentru pofta de mancare. Anonimii. Se-nghesuie langa tejghea de numai are loc Lucian "Francezu", hotoman de meserie, sa-si faca siesta. Cu interdictie in spatiul Schengen, "Francezu" someaza in tara. Spre seara vine la carciuma si nea Fane Balamuc, mecanic auto si fost parnaias. Bea si tace. In crasma ii acopera pe toti vocea lui Dan Pro TV.S-a pilit si are chef de poante. Incep si niste cantari la care solist e nea Vali, poet de cartier: "Pai, capitane de judet, mai/ De ce ma bagi la cotet, mai...". La zece, Mircea da stingerea. Ilie nu mai poate. El a deschis crasma, el o-nchide. Iese, se-mpiedica si cade. A doua zi o sa aiba o belitura pe nas. E inca bine, alte dati o mai ia si pe coaja. Prin geamul afumat de la intrare se intrezareste o lozinca mobilizatoare atarnata in fund, de tejghea: "Evita mahmureala - ramai beat".