Test Drive Hyundai i30 1.4 T-GDi
0Cei de la Hyundai pot fi acuzaţi de multe da nu că ar fi molcomi, sau sunt şanse mari ca rudele de la ţară care îţi vin în vizită să prindă o nouă generaţie i30. 10 ani de la debutul primei generaţii i30 şi deja suntem la a treia declinare a acestui model.
De pe margine, persuasiunea celor de la Hyundai te fac să te întrebi dacă nu vor să conducă lumea. De la o compactă care deja nu mai era privită ca o curiozitate, în 2007 Hyundai deja confirmase ca marcă, am ajuns astăzi la un i30 care stă fără nicio emoţie lângă numele care definesc segmentul compact.
Design? Cum am mai spus, noi nu ne-am ”desenat” diplome de experţi în design auto. Parte frontală interesantă, cu suficientă agresivitate pentru a te intriga, spatele parcă aduce aminte totuşi de o compactă germană, asta pentru a încerca să fim laconici.
Totuşi, nu poţi trece cu vedere sănătatea emanată de caroserie, o calitate bună a asamblării, fără spaţii inestetice sau inegale între panouri.
Ne-am urcat la volan şi am simţit nevoia să mai zăbovim puţin. Nu că ar fi fost ceva în neregulă, ci pentru a accepta nivelul de calitate găsit la interior. Te simţi bine în maşină, tot ce te înconjoară este corect din punct de vedere al calităţii, al asamblării... ai o plăcută senzaţie de bine, venită de la un produs în care se simte că s-a investit în dezvoltare. Din punct de vedere ergonomic lucrurile stau bine, o planşă de bord care nu este aglomerată, comenzi grupate intuitiv pe zone şi butoane suficient de mari pentru a fi acţionate fără grija de a apăsa din greşeală altceva. Bucuros că s-a mai evaporat puţin din acel bleu electric al iluminării tabloului de bord, acum fiind mai mult spre alb, de asemenea am apreciat faptul că butonul pentru reglarea intensităţii iluminării este vizibil şi uşor accesibil. Cei din faţă nu pot acuza lipsa spaţiilor de depozitare, pe bancheta spate spaţiul oferit este corect pentru clasa compactă, iar portbagajul are un volum de 395 litri.
Cum noi la Adevărul Auto suntem fani benzină, am luat la test un i30 echipat cu propulsorul 1.4 T-GDi de 140 CP şi cutie automată cu dublu ambreiaj şi 7 trepte. O cilindree care nu peste mulţi ani ca fi probabil vârful de gamă din zona compactă. Propulsorul celor de la Hyundai dezvoltă 140 CP la 6.000 rpm şi un cuplu motor de 242 Nm la 1.500 rpm. Un motor care bucură prin modul cum livrează puterea, unul care are resurse încă de jos şi care... spre surprinderea mea... nu este atât de gurmand pe cât mă aşteptam. În regim urban am gravitat în jurul valorii de 7,5 litri, iar extraurban undeva pe la 5,5 litri. Poţi obţine valori mai bune, dar este relativ greu, turbina intră devreme pentru a oferi acel cuplu maxim la 1.500 rpm, valoare care rămâne constantă până la 3.200 rpm. Cutia lucrează bine în cea mai mare parte a timpului, are mici sincope în a se decide ce treaptă să aleagă la viteze reduse. Aici mă refer la acele momente de rulare în ambuteiaje când oscilezi între 5 km/h şi 12 km/h.
Noul i30 vine cu un tren de rulare care va câştiga destui fani. Un model orientat spre confort, unul care absoarbe cu discreţie marea majoritate a denivelărilor fără a dori să comunice acest lucru şi celor din interior.