Ai copii? Creierul tău îmbătrânește mai greu decât crezi

Un studiu amplu, realizat pe aproape 38.000 de adulți și publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), arată că parentingul poate menține creierul într-o formă surprinzător de bună.

Pe măsură ce numărul copiilor crește, activitatea dintre zonele cerebrale implicate în înțelegerea intențiilor, emoțiilor și nevoilor celorlalți devine mai bine sincronizată. Aceste conexiuni tind să slăbească odată cu vârsta, însă viața de părinte, cu provocările ei continue, pare să le mențină active. Efectul apare atât la femei, cât și la bărbați, ceea ce sugerează că nu sarcina, ci rolul de părinte este responsabil pentru aceste schimbări.

Lucrarea a analizat date din imagistică funcțională (fMRI) ale aproape 20.000 de femei și 18.000 de bărbați, toate preluate din baza de date UK Biobank, care urmărește starea de sănătate a populației din Marea Britanie.

Cercetătorii au observat că pe măsură ce crește numărul copiilor crescuți de către părinte, crește și sincronizarea activității în anumite rețele cerebrale, în special în rețeaua somatomotorie, care ne ajută să interpretăm comportamentele celorlalți și să înțelegem ce au nevoie. Este o rețea fundamentală pentru grijă, empatie și interacțiune socială.

În mod normal, coordonarea acestor regiuni scade odată cu înaintarea în vârstă. Faptul că părinții prezintă o activitate mai bine sincronizată sugerează că responsabilitățile, adaptarea continuă, învățarea și expunerea la situații imprevizibile ar putea funcționa ca un antrenament de lungă durată pentru creier.

„Nu este efectul sarcinii. Este un efect al parentingului”

Edwina Orchard, specialist în neuroștiințe cognitive la University of California, Santa Barbara, explică: „Este foarte similar la femei și la bărbați, deci nu vorbim despre un efect al sarcinii; este un efect al parentingului.”

Cercetările din trecut s-au concentrat în special pe schimbările din creierul femeilor în timpul sarcinii. Totuși, echipa lui Orchard a vrut să depășească această limitare și să vadă ce se întâmplă în creierul părinților indiferent de sex, când factorul comun este experiența de a crește copii.

Orchard lămurește că parentingul creează un mediu extrem de complex și imprevizibil, iar această complexitate pare să protejeze rețelele neuronale. Viața de părinte te obligă să înveți lucruri noi, să interpretezi emoții, să anticipezi nevoi, să gestionezi conflicte și să te adaptezi continuu. Exact aceste procese (varietatea, noutatea și solicitarea cognitivă) sunt cele despre care neuroștiința spune că mențin creierul activ și încetinesc declinul care apare în mod natural odată cu înaintarea în vârstă.

„Creșterea copiilor este doar una dintre modalitățile de a introduce complexitate și noutate în viață”, completează Orchard, adăugând că un job solicitant, educația continuă sau învățarea unei limbi străine pot stimula creierul în mod similar. Pentru adulții fără copii, concluzia este că și alte forme de implicare cognitivă pot produce acest tip de antrenament mental.

Specialiștii subliniază, totuși, că studiul nu poate demonstra o relație cauzală directă. Diferențele observate pot fi influențate de factori precum normele sociale, contextul economic sau particularitățile individuale ale celor care aleg – sau ajung – să aibă un anumit număr de copii. Chiar și așa, rezultatele schimbă narațiunea despre presupusele „efecte negative” ale parentingului asupra creierului.

„Există un discurs social despre faptul că parentingul ar fi rău pentru creier, această idee de baby brain”, spune Orchard. „Dar provocările cognitive din parenting, susținute de-a lungul unei vieți, pot duce la un creier mai rezilient.”

„Neuroștiința confirmă, în fond, ceea ce părinții trăiesc în fiecare zi: relația cu copilul este o formă continuă de antrenament emoțional și cognitiv. Ca mamă, pot spune cu toată sinceritatea că niciun manual de parenting nu te pregătește pentru ritmul în care emoțiile, nevoile și întrebările unui copil te provoacă să fii prezentă, creativă și flexibilă. Poate fi obositor - și este - dar studiul arată că exact această dinamică menține creierul activ, conectat și tânăr”, explică pentru „Adevărul” Ileana Ungureanu, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.

Un copil te invită zilnic la empatie, la interpretarea intențiilor și la reglare emoțională. „Te trece prin situații imprevizibile, îți cere să anticipezi, să înveți și să te adaptezi permanent. Iar aceste procese activează rețelele implicate în înțelegerea celorlalți, în planificare și în flexibilitatea mentală - adică exact acele zone care tind să se rigidizeze odată cu vârsta. Practic, copilul te obligă să nu rămâi pe pilot automat. Cu alte cuvinte, atunci când ești părinte, creierul tău nu apucă să se așeze în rutină: este provocat, nuanțat și menținut în mișcare”, adaugă ea.

În opinia sa, cea mai importantă parte a studiului este cea care arată că adevăratul beneficiul nu vine din biologie, ci din rol. „Acest tip de „antrenament social al creierului” nu este exclusiv parentingului. Neuroplasticitatea răspunde la responsabilitate, conexiune umană profundă, implicare autentică. Altfel spus, orice activitate care cere empatie, adaptabilitate și învățare prin relație are efecte similare: mentoratul, voluntariatul, lucrul cu oamenii, îngrijirea unei persoane apropiate, îngrijirea animalelor, predarea, chiar și activitățile creative desfășurate în comunitate. Ceea ce protejează, de fapt, creierul, este interacțiunea semnificativă - nu statutul de părinte”, completează specialista.

Mai precis, creierul rămâne tânăr când rămâne conectat. „Parentingul este doar una dintre căile posibile - poate cea mai intensă - dar nu singura. Relațiile semnificative, prezența conștientă și implicarea emoțională sunt cele care mențin viu și flexibil ceea ce este profund uman în noi”, conchide Ileana Ungureanu. 

Prin urmare, parentingul, cu toate provocările cu care vine la pachet, poate funcționa ca un antrenament pe termen lung pentru creier. Iar pentru cei care nu au copii, direcția este la fel de clară. Expunerea la situații noi, învățarea continuă și activitatea intelectuală intensă sunt alternative valide pentru a menține creierul tânăr și adaptabil.