Acceptarea suferinţei şi posibilele beneficii ale acestui proces: ce cred budiştii despre durerea provocată de renunţărea la o relaţie

Există multe modalităţi prin care ne puntem deschide către ce ne oferă viaţă, dar acceptarea experienţelor dureroase este, probabil, cea mai eficientă. Budiştii promovează credinţa conform căreia „atunci când confrunţi întunericul, vei vedea adevărata lumină“

Nimeni nu vrea să audă de durere, este un lucru de care toţi oamenii se feresc. Mulţi dintre noi alegem să evităm anumite relaţii, pentru că nu vrem să experimentăm aspectele mai grele ale acestora, scrie elephantjournal.com. 

Cu toate acestea, mai târziu sau mai devreme, ne vom primi lecţiile karmice, indiferent cât de tare încercăm să fugim de acestea.

Una dintre cele mai mari capcane este că alegem să negăm ce simţim pentru a nu fi supuşi experinţelor dureroase. Rămânem în relaţii pentru a nu confrunta durerea unei despărţi, pentru a nu înfrunta propria singurătate.

Oamenii fug de propriile trăiri

O perspectivă budistă spune că trebuie să fim delicaţi cu emoţiile noastre. Conform acesteia, în centrul experienţei noastre, în subconştient, se află ceva care ne determină să ne minţim singuri, fugind de ceea ce înseamnă acceptarea noastră.

Durerea ne permite să simţim centrul universului propriu. De fapt, tulburarea spiritului este ceva care poate produce mai multă conexiune în viaţa noastră. Mai mult, există oameni care sunt atraşi de acest tip de trezire a simţurilor. Budismul se fundamentează pe compasiunea infinită şi universală a non-egoului şi pe voinţa (bodhicitta) de a obţine „trezirea minţii“ (caracteristică stării de Buddha).

În acest fel, o inimă zdrobită se trezeşte. „Atunci când eşti acolo, atunci dacă confrunţi întunericul, vei vedea adevărata lumină. Singura modalitate de a deveni relaxat cu tine însuţi este de a-ţi deschide inima. Atunci ai ocazia de a vedea cine eşti. Experienţa este similară aceleia de a deschide o paraşută.”, spune Chogyam Trunpa în cartea sa „Zâmbeşte-i fricii“. “A deveni războinic şi a te înfrunta pe tine însuţi este mai degrabă o chestiune de sinceritate decât de autocondamnare“, stă scris în aceeaşi carte.

Deci, dacă acceptăm să confruntăm durerea, atunci începem să ne trezim.