A călătorit timp de 11 ani, pe jos, ca să-şi găsească liniştea: „Prefer să fiu mâncat de lei, decât să fiu mâncat de societate“
0La vârsta de 45 de ani, după o criză existenţială, canadianul Jean Béliveau a decis că trebuie să facă o schimbare majoră în viaţa sa. Îşi pierduse bucuria de a trăi, deşi avea propria afacere în Montreal şi o soţie pe care o iubea.
„Mi-am dat seama într-o bună zi că trebuie să plec în lume. Că prefer să fiu mâncat de lei, decât să fiu mâncat de societate“, şi-a motivat Jean Béliveau călătoria care a durat 11 ani, într-un interviu recent oferit publicaţiei Daily Mail. Bărbatul a povestit că, deşi pare greu de înţeles, a ales acest drum în viaţă tocmai pentru ca a vrut să simtă că face un lucru important, care să conteze cu adevărat pentru el, chiar dacă avea o afacere cu firme luminoase în Montreal şi o soţie care îl iubea.
„Am avut o criză existenţială şi a fost necesar să-mi las vechea viaţă ca să găsesc ceva diferit. Mergeam într-o zi pe podul Jacques Cartier şi am început să mă întreb cât mi-ar lua să ajung pe jos la New York.“
Timp de patru luni s-a pregătit pentru ceea ce avea să devină cea mai importantă lecţie de viaţă pentru el, o adevărată renaştere. Pentru că drumul său nu s-a oprit la New York, ci a trecut prin 64 de ţări, de pe şase continente. Timp de patru luni şi-a pus la punct itinerariul, şi-a gândit bagajul atent, ca să-i intre într-un singur rucsac, apoi a pornit la drum cu doar 4.000 de dolari canadieni în buzunar.
A plecat la 18 august 2000, pe când avea 45 de ani, a mers pe jos 75. 554 de kilometri, timp de fix 11 ani şi două luni, a fost găzduit în casele a 1.600 de familii din toată lumea şi a tocit 54 de perechi de încălţăminte, cele mai multe donate de oameni cu suflet bun. În medie, reuşea să parcurgă cam 32 de kilometri pe zi. Soţia sa, Luce, l-a înţeles şi l-a sprijinit în această aventură. Femeia a călătorit în fiecare dintre cei 11 ani ca să-l întâlnească acolo unde se afla. Luce a considerat fiecare dintre cele 11 întâlniri echivalentul a tot atâtea luni de miere (foto jos).
În lungul său drum, Jean Béliveau a promovat pacea şi a militat împotriva violenţei asupra copiilor. S-a întâlnit cu patru personalităţi premiate cu Nobel, printre care şi Nelson Mandela (foto jos), în 2003, pe când se afla în Durban, Africa de Sud.
S-a împrietenit cu membrii unei bande de gangsteri din Guatemala, impresionaţi de povestea sa, a dormit sub cerul liber prin păduri şi parcuri, a fost găzduit inclusiv în secţii de poliţie, dar şi în biserici, temple şi şcoli, atunci când nu găsea o familie care să-i ofere adăpost măcar pentru o noapte.
Călătoria a însemnat o binecuvântare, dar şi un test al încercărilor dificile pentru Jean. În Etiopia, a suferit groaznic şi a simţit că este la un pas de depresie după ce a văzut cu ochii lui copiii subnutriţi care aşteptau să moară de foame. Printre locurile în care a ajuns se numără Montreal, Brazilia, Africa de Sud, Egipt, Moroc, Portugalia, Spania, Franţa, Irlanda, Scoţia, Marea Britanie, Germania, Turcia , Iran, India, China, Japonia, Taiwan, Borneo, Java şi Australia. În decursul celor 11 ani a traversat nu mai puţin de şase deşerturi, cele mai dificile trasee cu care s-a confruntat.
Canadianul a povestit că cel mai mult l-a impresionat în aceşti ani bunătatea străinilor.
Un membru al unei bande din Guatemala mi-a dat nişte bani pentru copiii care aveau nevoie. Ca fost copil-soldat mi-a povestit că avusese parte de o copilărie foarte de grea. Extrem de mulţi oameni m-au primit nu numai în casele lor, ci şi în inimi
Totuşi, faptul că a lipsit de lângă familie timp de 11 ani, l-a costat scump. Cea de-a doua soţie, Luce, l-a părăsit când el a decis, într-un final, să se întoarcă acasă. „Eram în Australia şi stăteam la un cuplu de doctori. Mi-au spus că relaţia dintre mine şi soţia mea nu va mai fi la fel după ce o să revin acasă. Şi au avut dreptate“, a recunoscut acesta.
„La o zi după ce am ajuns acasă, magia s-a destrămat. Eram alţi oameni. Am încercat să rămânem împreună pentru că ea este o femeie curajoasă, încântătoare. Dar ne-am despărţit şi am rămas buni prieteni. Am reuşit să facem ceva extraordinar împreună şi consider că a fost femeia perfectă pentru această aventură. Mi-a spus că nici ea nu regretă nimic din ce a fost între noi“, a povestit canadianul. Din prima căsătorie, Jean are doi copii, o fată şi un băiat, acum oameni aşezaţi la casa lor, care l-au făcut bunic. “Mi-am întâlnit nepoţii. Ei mă consideră bunicul lor cam sărit de pe fix“, a mai adăugat bărbatul.