Voinţă de fier: Mergea a povestit cum a ajuns în vârful tenisului mondial, după ce se lăsase şi ajunsese la 100 de kilograme

Bucureşteanul de 30 de ani a pierdut, joi, în semifinalele de dublu de la Wimbledon, însă rămâne un învingător prin revenirea spectaculoasă pe care a avut-o în lumea bună a sportului alb.

Cuplul Florin Mergea – Rohan Bopanna a cedat în semifinalele de la Wimbledon, dar jumătatea românească a echipei care a servit 29 de aşi în cinci seturi rămâne cu o poveste fabuloasă, demnă de un film de Hollywood.

Florin Mergea a fost un puşti promiţător, a făcut furori cu partenerul său de dublu, Horia Tecău, în perioada junioratului (două titluri la Wimbledon şi o finală la Australian Open), însă, la seniori, n-a reuşit să repete aceste rezultate.

Decepţia a fost mare, iar accidentările repetate l-au forţat pe Mergea să abandoneze cariera de jucător în 2012. S-a apucat de antrenorat şi, la un moment dat, el ajunsese la 100 de kilograme. De aici însă, a început revenirea fabuloasă a unui jucător care acum e pe locul 15 ATP la dublu.

„Cu ajutorul Dianei am luat-o de la 0“

După semifinala de la Wimbledon, Florin Mergea a povestit la Digi Sport, postul care transmite turneul, cum a reuşit să-şi relanseze cariera.

„Nu e o surpriză pentru mine, ştiam unde îmi e locul, unde puteam să ajung de când aveam 19 ani, eram pe un drum destul de bun, dar au venit accidentările şi alte chestii. Cu ajutorul Dianei (n.r. - soţia sa) şi la îndemnul ei, cu condiţia să fie mereu cu mine, am luat-o de la 0. Am jucat şi la simplu, ca să ajung la Futures. Aveam nevoie de puncte pentru a intra la dublu şi am trecut prin fiecare nivel. N-a fost uşor, dar după un an eram în prima sută, după doi în primii 50, iar acum, după Wimbledon, voi fi în primii 10. Acum, marea provocare e să mă menţin aici“, şi-a început Mergea discursul.

El a explicat de ce a pierdut duelul din semifinale cu Tecău şi Rojer.

„Sentimentul pe care îl am e că n-a fost să fie. În ultimul set, am avut pe puţin 20 de aşi, minimum doi pe game. A fost foarte strâns, se putea merge în orice parte. Aici, la Wimbledon, nu ştii câte şanse ai în carieră să joci un asemenea meci, încărcătura e foarte mare. Eu am 30 de ani, sunt şi jucători de 42 de ani, deci se poate juca o perioadă destul de lungă, s-a văzut imediat că am partener de iarbă. Chiar dacă am pierdut, mergem mai departe, suntem mai aproape de Turneul Campionilor, pentru mine acesta e principalul obiectiv“, a continuat Mergea.

El a subliniat şi un amănunt care le-a oferit un avantaj adversarilor din semifinale: „Eu şi Bopanna jucăm de trei luni împreună, în timp ce Horia e de un an şi jumătate cu Rojer. La anul, vom începe împreună şi cu cât avem mai multe meciuri o să jucăm şi mai bine“.