VIDEO Vorbe impresionante ale copiilor lui Tito Vilanova, răpus de cancer. Un singur lucru nu i-a putut învăţa tatăl lor
0Lacrimi multe şi durere imensă. Asta s-a putut vedea la ceremonia religioasă ţinută în memoria lui Tito Vilanova, luni seara, la catedrala din Barcelona.
Messi a plâns aproape în hohote, la fel ca mulţi dintre cei peste 1500 de oameni prezenţi în biserică. Tito Vilanova, deşi n-a fost decât un an principal la Barcelona, era foarte iubit de catalani, tot oraşul părând în doliu de vineri, de când cumplita veste a lovit. Copii lui Tito, Adria (17 ani) şi Carlota (19 ani) au ţinut să mulţumească celor prezenţi pentru sprijinul acordat şi au ţinut câte un discurs exterm de emoţionant:
"Tatăl nostru a fost erou nostru, modelul nostru în viaţă, prima mea dragoste, iubirea pe care o simţeam atunci când încă nu ştiam ce înseamnă. Tata m-a învăţat atâtea lucruri în aceşti 19 ani fantastici, dar a uitat să mă înveţe cum să trăiesc fără el. Presupun că nici el, nici altcineva nu mă va putea învăţa vreodată asta, dar dacă aş putea alege cel mai bun lucru învăţat de la tata ar fi fără îndoială ceea ce el a făcut ca exemplu, că viaţa e prea scurtă ca să-ţi pierzi timpul cu lucruri care nu te fac fericit. El mereu mi-a spus să lupt pentru visul meu şi să mă dedic lucrurilor de care sunt pasionată. Tata nu a primit nimic fără să muncească. Pasiunea lui pentru fotbal, munca şi dedicarea l-au ajutat să îşi îndeplinească visul: să stea pe banca primei echipe a Barçei, echipa care a fost mereu în inima sa. Când ne-au adus acasă cenuşa, după ce a fost incinerat, nu am putut înţelege, la început, cum de cineva atât de mare poate fi acolo, înăuntru. Dar adevărul e că tata nu e acolo. Tata e viu în sufletul meu şi în sufletul tuturor celor care l-au iubit şi acolo va rămîne pentru totdeauna".
Carlota Vilanova, fiica lui Tito
"Tata a început de jos în lumea fotbalului şi a urcat cu efort, urmându-şi visul, demonstrând ceea ce era: un luptător. Încă îmi amintesc de prima dată cînd a fost diagnosticat cu cancer. Singura lui preocupare era binele nostru, nu sănătatea lui. Mereu s-a preocupat mai mult pentru cei din jur decît pentru el. Tata a fost pentru mine un model ca fotbalist, ca om şi, mai ales, ca tată. Nu pot decât să-i mulţumesc pentru ce mi-a oferit şi pentru ceea ce m-a învăţat. Cel mai frumos cadou pe care mi l-a dat viaţa au fost aceşti 17 ani alături de el. Cu el am învăţat mari lecţii. Îmi amintesc de o zi în mod special, în care eram foarte îngrijorat pentru că aveam un test foarte important. S-a aşezat lângă mine şi mi-a spus cu seninătatea şi siguranţa pe care o transmitea: «Stai liniştit pentru că ceea ce azi pare foarte important, mâine nu va mai fi».Problemele prin care ai trecut tu, tată, m-au învăţat să apreciez ceea ce am, pentru că nu ştii niciodată cînd se termină. Acum nu mai eşti aici, dar amintirea ta va rămâne vie pentru totdeauna în sufletul meu şi în sufletul tuturor oamenilor de aici. Mă vei ajuta să progresez în lumea fotbalului, să lupt pentru a-mi îndeplini visul, ştiu că vei fi mereu alături de mine şi vei fi îngerul meu păzitor. Ţie îţi voi dedica succesele mele şi amintirea ta mă va ajuta să depăşesc toate greutăţile. Voi continua să-ţi urmez mereu exemplu şi, aşa cum m-ai învăţat, voi lupta pînă la final cu inima, cu capul şi cu mult curaj. Odihneşte-te în pace, tată".
Adria Vilanova, fiul lui Tito