Suntem în groapă şi nu mai putem ieşi. România, o echipă de pluton
0România nu mai poate emite pretenţii nici pentru poziţia a doua în grupele de calificare la un campionat mondial. Am ajuns la al şaselea turneu final consecutiv ratat
Era 1998, acum 23 de ani! Fotbaliştii „tricolori” au trecut de grupe, s-au vopsit galben în cap, au jucat optimile de finală cu Croaţia, pierzând la limită cu 0-1. Suporterii au fost puţin ofticaţi, nimeni nu bănuia că fusese ultimul meci la un turneul mondial, România era echipa care cu patru ani în urmă ajunsese în sferturile de finală, acolo unde pierduse cu greu cu Suedia, la penalty-uri. Nu trece mult timp şi cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, Gheorghe Hagi, face o declaraţie care suna ca un satâr căzând pe eşafod. „De zece ani v-am obişnuit cam prost, ţinând cont de condiţiile care sunt în România. Nu avem nimic, niciun fotbal. Ce performanţă a făcut vreo echipă în România în perioada asta? Merităm să ne faceţi statuie pentru ce am făcut noi, având în vedere condiţiile din ţară. Se duce fotbalul românesc. Se duce. Zero. În doi-trei ani, zero”, tuna „Maradona din Carpaţi”. Cu Hagi în lot, România reuşea cel mai bun parcurs la Campionatul Mondial, acolo unde România ajungea după o pauză de 20 de ani: „optimi” în 1990 (era eliminată de Irlanda), „sferturi” în 1994 (scoasă de Suedia) şi „optimi” în 1998 (trimisă acasă de Croaţia). După, aşa cum prezisese Hagi, mai bine decât o făcea astrologul Nostradamus acum jumătate de mileniu, s-a ales praful.
Ratarea cu numărul 6
Negrul nu părea însă aşa negru. O parte din Generaţia de Aur încă mai juca şi în campania pentru calificarea pentru Mondialul din Japonia şi Coreea de Sud, din 2002. Bogdan Stelea, Florin Prunea, Gheorghe Popescu, Dorinel Munteanu, Ioan Sabău încă erau în activitate, deci nu se aştepta nimeni să fie ceva grav. Gheorghe Hagi nu mai era pe teren, se retrăsese după acel cartonaş roşu pe care l-a luat în minutul 55, după ce l-a faultat pe Antonio Conte în sfertul de finală de la Campionatul European din 2000, dar era pe bancă, conducea România ca antrenor. Poate tocmai din cauza asta ratarea calificării a durut şi mai tare, România pierzând barajul în faţa Sloveniei, având în echipă jucători precum Cosmin Contra, Cristian Chivu, Adrian Mutu sau Adrian Ilie. A fost punctul de cotitură, România schimba generaţiile şi nu a reuşit să o facă cum trebuie. Valoarea a continuat să se dilueze, jucătorii tineri de atunci au devenit antrenori, cei care au venit după nu au mai reuşit nimic. Au trecut şi turneele din 2006, 2010, 2014, 2018, şi s-a ajuns în zilele noastre, zile în care nici măcar nu s-a reuşit calificarea la baraj.
Explicaţiile pot fi şi cele date de Nicolae Stanciu, la finalul meciului cu Liechtenstein, atunci când România a şi aflat că Macedonia de Nord va disputa cele două partide de baraj şi va încerca să ajungă la turneul final din Qatar, şi nu România. „Nu suntem prima generaţie care a ratat o calificare. Nu am realizat nimic, dar precedentele campanii le-am terminat pe locul patru, iar acum am fost aproape de baraj. Noi credem în continuare că putem să ajungem la un Campionat Mondial. Tinerii jucători se află în campionate bune, asta ar trebui să dea speranţe publicului. Nu ştiu ce ar trebui să se schimbe acum în fotbalul din România. În Cehia, de exemplu, nu sunt întârzieri cu salariile şi nu vezi atâţia patroni să vorbească în presă. Lucruri normale! Dacă cele trei-patru echipe de top din România ar juca an de an în cupele europene, fotbalul nostru ar creşte”, a declarat jucătorul lui Slavia Praga.
România la Campionatul Mondial
An Parcurs Eliminată de
1930 Grupe -
1934 „Optimi” Cehoslovacia (2-3)
1938 „Optimi” Cuba (3-3, 1-2)
A lipsit 1950; 1954; 1958; 1962; 1968
1970 Grupe -
A lipsit 1974; 1978; 1982; 1986
1990 „Optimi” Irlanda (0-1)
1994 „Sferturi” Suedia (2-2, 4-5)
1998 „Optimi” Croatia (0-1)
A lipsit 2002; 2006; 2010; 2014; 2018; 2022