Spaniolii au o mamă la echipă

Silvia Dorschnerova Weis este o prezenţă insolită pe banca tehnică a reprezentativei iberice.

De obicei, femeile n-au ce căuta în apropierea echipelor de fotbal, mulţi antrenori având superstiţia că reprezentantele sexului frumos aduc ghinion.
Există însă şi excepţii, iar cea mai importantă vine chiar din tabăra celei mai tari echipe din lume, Spania. Puţini sunt cei care au remarcat că pe banca ibericilor stă şi o femeie, poate şi pentru faptul că e o tipă discretă.

Ştie regulamentele la perfecţie

Oficial, Silvia Dorschnerova Weis este doar delegatul naţionalei Spaniei, dar în realitate ea reprezintă mult mai mult pentru naţionala lui Vicente del Bosque.

Jucătorii o văd ca pe o mamă, fiind conştienţi că datorită ei nu le lipseşte nimic în timpul pe care-l petrec în cantonamentele primei reprezentative. Din acest motiv, n-a mirat pe nimeni faptul că trofeul decernat campionilor europeni, câştigat de Spania în faţa Italiei, i-a fost încredinţat Silviei, în noaptea ce a urmat finalei de la Kiev. „Dacă Silvia n-ar fi existat, ea ar fi trebuit inventată", a mărturisit fostul internaţional Fernando Hierro, care este astăzi directorul sportiv al Spaniei.

Responsabilitatea principală a Silviei este aceea de a şti la perfecţie toate regulamentele, dar ea îi ajută pe fotbalişti şi să-şi aleagă numerele de pe tricouri. Veteranii au întâietate, iar nou-veniţii aleg ultimii. „De obicei, nimeni nu vrea să poarte numerele 12 şi 13, aşa că le spun băieţilor că acestea le vor aduce noroc celor care le aleg", a mărturisit doamna Weis.

De zece ani stă la fiecare meci pe banca spaniei

Silvia Dorschnerova Weis  vorbeşte fluent patru limbi străine, engleză, franceză, germană şi cehă, un lucru foarte util în relaţiile cu arbitrii. „Le e foarte dragă acestora, pentru că impune respect", spune un oficial spaniol. Născută la Mönchengladbach, dintr-un tată ceh şi o mamă nemţoaică, Silvia a ajuns în Peninsula Iberică la studii, pe vremea când era adolescentă, iar de atunci n-a mai plecat.

A lucrat mai întâi ca stewardesă, iar apoi, în 1982, a început să activeze în cadrul Federaţiei Spaniole de Fotbal ca traducător în cadrul lucrărilor Comitetului de Organizare al Cupei Mondiale. În 1987 a fost luată sub aripa sa de către Julián del Amo, care era secretar general al federaţiei şi delegat al echipei. Din 1994, ea a călătorit cu naţionala iberică, din postura de secretar, la toate turneele finale, iar din 2002, după ce Julián s-a retras, ea i-a preluat toate prerogativele, stând mereu pe banca tehnică la meciuri. „Este liniştită, tenace, riguroasă. Are în ea ordinea pur germană. Ţine totul sub control şi are o memorie absolut fantastică", spune desprea ea Jose Manuel Ochotorena, antrenorul de portari al Spaniei.

Nu vrea deloc să vorbească despre ea

Un singur lucru nu le place spaniolilor la ea. Faptul că e extrem de zgârcită cu apariţiile sale în presă. De fapt, nimeni nu-i cunoaşte nici măcar vârsta cu exactitate, chiar dacă unele surse afirmă că ar avea 55 de ani. „Eu sunt un nimeni. Nu am nimic de spus despre mine. Adevăraţii eroi sunt fotbaliştii", e răspunsul standard al doamnei Weis, atunci când e abordată de vreun jurnalist.

Pele se laudă: „Brazilia din '70 era mai bună decât Spania de acum"

Brazilianul Pele, socotit de unii cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor, nu pare foarte entuziasmat de evoluţiile Spaniei, singura echipă din lume care a reuşit să ia trei trofee majore în patru ani. „Echipa Braziliei din anii '70 era mai bună decât Spania. Noi aveam mulţi fotbalişti foarte valoroşi, în vreme ce Spania are numai doi-trei jucători excelenţi. Cine sunt individualităţile Spaniei?

Xavi şi Iniesta. Pentru a fi mare, o echipă nu poate depinde de unul sau doi jucători. Brazilia '70 se baza pe grupul său, care juca un fotbal frumos şi total. Erau o plăcere şi o bucurie să fim priviţi", a spus fostul fotbalist, care va împlini în octombrie 71 de ani. Tot el crede că, „dacă ar fi posibil să se joace un meci între Spania de acum şi Brazilia mea, noi am învinge fără probleme".