Singurul campion olimpic din 1956 care mai e în viaţă povesteşte: „M-a lovit unul cu un topor în cap!”

După război, prin venirea comuniştilor la putere, disciplinele socotite înainte ca fiind academice sau aristocratice, precum canotaj, kaiak-canoe şi iahting, au fost practicate şi de oameni cu o condiţie mai modestă. Iar unul dintre ei a fost Leon Rotman.

Născut la 22 iulie 1934, într-o familie numeroasă, cu şapte suflete, Rotman a fost nevoit să muncească încă de la 15 ani. Ca strungar, la Uzinele „Timpuri Noi”, apoi ca instalator şi cazangiu. Din când în când îşi găsea timp pentru a lua startul la câte un cros sau în a-şi măsura forţele în concursurile de lupte. Întâlnirea cu apa s-a produs pe când avea 18 ani, în momentul în care a ajuns la „Tânărul Dinamovist”, pepiniera de atunci a clubului Dinamo.

Până în 1953, când a fost luat în armată, Leon Rotman a făcut în paralel sport şi cazangerie. Ieşea de la slujbă pe la ora 15.00, schimba două tramvaie, iar după o oră de mers prin Bucureşti reuşea să urce în barcă. „Colegii mei de la cazangeria situată pe Calea Rahovei nu înţelegeau de ce munceam cu atâta ambiţie, de multe ori le făceam şi lor treaba. Simţeam că e un antrenament bun pentru canotaj. Singura pastilă care ni se dădea atunci era Vitamina C. Nu avea niciun efect, dar eu aveam impresia că-mi dă aripi”, a povestit Rotman.

În 1954, Leon Rotman a obţinut primul său titlu naţional la canoe, pe distanţa de 10.000 de metri. A repetat performanţa şi în 1955, iar la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor de la Poznań a reuşit o clasare pe locul 4, deşi barca lui s-a răsturnat - a împins-o la mal, a scos apa din ea, şi a repornit în cursă! Aceste rezultate l-au propulsat în lotul olimpic. Pregătirea făcută n-au rămas fără urmări. Leon Rotman a câştigat la 1.000 şi 10.000 de metri, devenind primul dublu campion olimpic din istoria sportului românesc. Totuşi, concursul din Australia n-a fost lipsit de peripeţii. Sportivii au fost cazaţi în nişte barăci de lemn, un fel de fost ghetou al băştinaşilor aborigeni. Într-un joc de fotbal disputat pe plajă, Leon a căpătat o entorsă de gleznă, chiar la piciorul de sprijin. În ciuda durerilor groaznice, a decis să concureze.

La verificarea tehnică dinaintea cursei de 1.000 de metri, s-a descoperit că barca sa era mai lungă cu câţiva centimetri. Aşa că a fost nevoit să o scurteze pe loc, tăind-o cu fierăstrăul! În timpul curselor a mărturisit că se motiva gândindu-se la apartamentul pe care urma să şi-l cumpere după încasarea primei de 25.000 lei pentru fiecare medalie de aur, promisă înainte de plecare. Nu avea să primească decât 12.000 lei pentru amândouă, bani pe care i-a cheltuit cumpărându-şi o motocicletă Jawa, în mare vogă atunci. Performanţă din Australia a fost confirmată şi la ediţia din 1960, de la Roma, când a obţinut medalia de bronz pe distanţa scurtă, de 1.000 de metri.

La Tokyo, în 1964, nu a mai ajuns, din cauza unei accidentări la umăr, care i-a adus retragerea din activitate. Din 1965, Leon Rotman a fost încadrat la Secţia 10 Miliţie, de pe strada Stelea Spătaru. „Era cea mai grea secţie. Pe mine mă trimitea comandantul de fiecare dată când era vreun scandal. De la un astfel de caz mi s-a tras pensionarea. În 1972 am fost trimis să aplanez un scandal pe strada Smârdan. Nişte scandalagii care deranjau vecinii. M-a lovit unul cu un topor în cap. Noroc că am reuşit să fug, că acolo muream”, a mărturisit Rotman. Prin decret prezidenţial, în anul 2000, Leon Rotman a primit Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de ofiţer, iar în anul 2008 s-a numărat printre campionii distinşi cu „Meritul Sportiv”, tot prin decret prezidenţial.