Şi „dinozaurii“ ajung, într-un final, tot la mâna unor gadgeturi: cum mi-am luat o cartelă SIM fără să deschid gura
0N-am Facebook, Twitter sau cont pe Instagram. Da. Ştiu. Sunt un “dinozaur”. Prefer însă cuvintele rostite verbal decât butonate în faţa calculatorului.
Ce mi s-a întâmplat la Sao Paulo însă m-a convins că, într-un final, şi “dinozaurii” ca mine vor ajunge tot la mâna unor gadgeturi.
Am intrat în magazinul unei firme de telefonie mobilă din centrul oraşului. M-a poftit la ea o tipă îmbrăcată în tricoul Selecao. I-am zis, în engleză, că îmi trebuie un SIM brazilian. Ea a răspuns, în portugheză, spunându-mi ceva din care am dedus doar cuvântul “Chip”. Am zis, din nou, SIM, fiind convins că e o chestie global recunoscută. Ea însă a ţinut-o pe a ei. Mi-am scos cartela românească din telefon, moment în care ne-am dat seama că ce e SIM în restul lumii e, de fapt, Chip în Brazilia.
Deşi răspunsul era evident, am zis să-mi încerc, totuşi, norocul: “Vorbeşti engleză?”. Bineînţeles, răspunsul a fost negativ, ca în 85% din cazuri în Brazilia. Ne-am uitat unul la altul, nefiind clar cum putem avansa, în condiţiile în care nu ştiam cât costă cartela, care sunt tarifele pentru convorbiri etc.
Salvarea a venit de la ea: şi-a scos din buzunar smartphone-ul. Şi a început să butoneze la el. Când mi-a pasat aparatul, “Google translate” îşi făcuse datoria din portugheză în engleză. Au urmat, bineînţeles, întrebările mele tastate în engleză şi traduse în portugheză. După vreo 20 de minute în care telefonul s-a plimbat de la o mână la alta, mi s-a activat numărul brazilian.
Când m-am ridicat să plec, mi-am adus aminte că nu ştiu de unde pot să cumpăr credite suplimentare, în caz de nevoie. Am zis “Credit”, arătând spre aparat. Ea a răspuns: “Drogão”. Am crezut că m-a înjurat. M-a liniştit însă, arătându-mi tot pe “Google translate”: “Drogão = Farmacie”.