Pune-te bine cu chinezii: românul care a trăit cinci ani în „Ţara Marelui Zid“ a povestit cum sunt eliminaţi străinii care nu se integrează acolo
0Pentru Cristian Dănălache, China e a doua casă. De aceea, se şi fereşte să vorbească de rău despre ţara în care a fost mai iubit decât în România.
Cu 78 de milioane de euro plătiţi pe Teixeira (Şahtior) şi Ramires (Chelsea), Jiangsu Suning a devenit, peste noapte, un fel de Real Madrid al Asiei. În 2011, atunci când Dănălache a ajuns în China, echipa se numea Jiangsu Sainty şi era un fel de Unirea Urziceni al primei ligi. Datorită celor 23 de goluri marcate de vârful român, echipa s-a bătut la titlu până în ultima etapă, a terminat pe 2 şi a participat, în premieră, în grupele Ligii Campionilor Asiei.
„Weekend Adevărul“: De ce ai lăsat China după cinci ani ca să mergi în liga a doua din Coreea de Sud?
Cristian Dănălache: Agentul meu a venit cu două propuneri din China, ambele din liga secundă, şi una din Coreea de Sud. Am ales ultima variantă, oarecum cu o strângere de inimă, dar convins de condiţiile financiare mult mai bune. E şi o provocare pentru mine ca la 33 de ani să joc în Coreea de Sud care, după cum spun mulţi, are cel mai bun campionat din Asia.
Cum e noua ta echipă?
În lot, sunt eu, singurul străin, şi 30 de coreeni (râde). Ei au avut un ultim sezon dezamăgitor şi n-au mai vrut să transfere străini acum. Sunt ceva probleme de comunicare, fiindcă ei nu vorbesc engleză, iar eu nu ştiu coreeană. Paradoxal, am un coleg care mai vorbeşte în portugheză cu mine. A fost vreo doi ani în Brazilia şi a învăţat. Înţeleg ce zice, dar nu prea pot să vorbesc eu portugheză (râde). Una peste altă, oamenii încearcă să mă facă să mă simt OK, să fiu parte din grup.
Nivelul cum e faţă de liga a doua chineză, unde ai jucat în stagiunea trecută?
Mai bun. Jucătorii sunt peste cei din liga a doua chineză. La antrenamente, nu mă aşteptam să pună accentul atât de mult pe jocul cu minge.
Cum ţi se pare această transformare a celor de la Jiangsu, fosta ta echipă?
Nu mă surpinde. De când am plecat eu de la ei, în 2013, conducerea s-a schimbat de vreo două ori. Iar la chinezi, patronul are această ambiţie de a arăta că poate face transferuri mai mari, mai spectaculoase, decât cel dinainte. Omul care finanţează acum Jiangsu e mai puternic şi decât cel de la Guangzhou Evergrande, campioana Asiei şi campioana Chinei din ultimele cinci sezoane. Chiar dacă a făcut aceste transferuri cu Ramires şi Teixeira, e un om discret. În general, patronii din fotbalul chinez stau mai în umbră, nu prea apar la televizor.
Dan Petrescu însă nu e foarte mulţumit de campania de achiziţii. Zice că n-are jucători locali foarte buni...
Are dreptate. N-au fost aduşi jucătorii ceruţi de el. Şi, dacă n-ai chinezi de calitate în echipă, e foarte greu să reuşeşti. Într-o echipă, dacă nu-ţi joacă bine unul sau doi, imediat se simte. Acum, gândeşte-te că fiecare echipă are patru străini şi şapte chinezi, deci aportul fotbaliştilor locali va fi decisiv.
Cum se vor descurca aceste supervedete în prima ligă chineză?
Vor avea parte de un şoc, atunci când o să înceapă campionatul. Acolo, totul e diferit faţă de fotbalul pe care îl ştii din Europa. Eu ştiu care sunt carenţele jucătorilor chinezi, dar nu-mi place să vorbesc despre asta, fiindcă am mâncat o pâine acolo. În schimb, pot să spun care sunt calităţile lor. Campionatul chinez e mult mai bun decât cele din zona arabă. Eu am jucat şi în Arabia Saudită, aşa că pot să fac o comparaţie. În primul rând, în China, fotbaliştii vin la antrenament şi nu inventează tot felul de motive ca să tragă chiulul. Chinezii sunt muncitori şi mai disciplinaţi tactic în comparaţie cu arabii. Pe de altă parte, ei aşteaptă ca, în linii mari, jucătorii străini să facă diferenţa pe teren. Duc balonul până la 20 de metri de poarta adversă, apoi ţi-o dau ţie şi aşteaptă rezolvarea. De asta au şi probleme la echipa naţională. Acolo nu mai sunt străinii care să facă diferenţa.
Crezi că va deveni mai bun campionatul chinez, după aceste achiziţii de cinci stele?
Eu am văzut o creştere constantă, începând din 2011. Şi asta pentru că, pe lângă jucători din ce în ce mai buni, au adus şi foarte mulţi tehnicieni renumiţi. Spre exemplu, în sezonul trecut, Luxemburgo şi Antici au antrenat în liga a doua chineză. Şi rezultatele se văd. Fotbalistul chinez a început să-şi dorească să fie mai bun, a început să aibă personalitate în joc.
Din ce am înţeles, chinezii acceptă mai greu străinii. Iar acum, probabil, vor fi şi invidioşi pe nişte fotbalişti aduşi pe salarii colosale...
Există această invidie, dar, probabil, aşa e în toată lumea, nu doar în China. Normal că, dacă te duci acolo ca străin şi îi priveşti de sus, atunci nu te vor accepta. O să-ţi dea cinci pase într-o repriză dintre care trei la gât şi atunci e greu să reuşeşti. Dacă nu te vei integra, dacă nu le câştigi simpatia, sunt detalii prin care te vor respinge şi te vor elimina.
Cum poţi să le câştigi simpatia?
Prin joc. Dacă îţi iese jocul, dacă ei văd că îi ajuţi din teren, atunci se vor apropia de tine.
CITEŞTE ŞI:
24 de goluri a înscris Dănălache la Xinjiang Tianshan Leopard, în sezonul trecut, în liga a doua chineză, acolo unde a fost al doilea cel mai bun marcator.