Poveşti de la Roland Garros: Steffi Graf a amuţit lumea cu finala perfectă, gonind spre o performanţă unică în tenis VIDEO

În istoria tenisului, niciun jucător şi nicio jucătoare nu a fost mai aproape decât Steffi Graf de un „golden match“, adică un meci de aur, fără punct cedat adversarului aflat de partea cealaltă a fileului, într-o finală de turneu de Mare Şlem. Steffi avea 19 ani şi câştiga finala de la Roland Garros în faţa reprezentantei Uniunii Sovietice, Natalia Zvereva, scor 6-0, 6-0.

Era a 60-a aniversare a complexului Roland Garros, de la Porte D'Auteuil, devenit gazda Internaţionalelor Franţei în 1928.

Şi s-a scris istorie la Paris, pentru că Steffi Graf făcea al doilea său pas spre ceea ce avea să rămână în istorie drept unicul „Golden Slam“ din tenis: victorii în acelaşi sezon la cele patru turnee de Mare Şlem (Australian Open, Roland Garros, Wimbledon şi US Open), plus Jocurile Olimpice.

O finală cât un punct

Pe durata întregului sezon 1988, Steffi Graf a fost aproape intangibilă, câştigând 11 dintre cele 14 turnee în care a luat startul. Pană la ora finalei de la Roland Garros din 1988, Graf pierduse doar şase seturi dintre cele 82 jucate în acel an, însă nicicând de-a lungul sezonului nu a arătat mai autoritară decât pe zgura centralului parizian, când, într-o zi ploioasă de iunie, şi-a nimicit adversara în doar 32 de minute de joc.

A fost unica finală de Grand Slam din Era Open încheiată cu un scor de 6-0, 6-0, dar şi cea mai rapidă finală la acest nivel. Glumind puţin, dacă Steffi Graf s-ar fi grăbit doar un strop şi n-ar fi existat acel unic game în care Zvereva a reuşit să forţeze o egalitate, 40-40, tenisul ar fi notat, la capitolul curiozităţi, cum o finală de Grand Slam a durat cât cel mai lung schimb de mingi din istoria acestui sport - un raliu monstruos de 29 de minute, în care mingea a fost lovită de 643 de ori de către americancele Vicki Nelson şi Jean Hepner, într-un turneu din Richmond, Virginia. Respectivul meci din 1984 a durat şase ore şi 31 de minute, fiind câştigat de Nelson cu scorul de 6-4, 7-6 - o anomalie a tenisului aproape la fel de mare precum celebrul meci de la Wimbledon câştigat de Isner în faţa lui Mahut cu scorul de 70-68 la game-uri în setul al cincilea.

Doar ploaia a reuşit să o ţină în loc pe Graf în acea zi de 4 iunie 1988. Finala s-a jucat în două reprize - de 9 şi 23 de minute, cu o pauză de aproximativ o oră provocată de averse. Graf a închis finala după doar 61 de puncte disputate.

Botez de foc pentru Zvereva

„Victima“ lui Steffi Graf în acea zi a fost o jucătoare care, ulterior, şi-a câştigat locul în Hall of Fame-ul tenisului, prin 20 de titluri de Mare Şlem câştigate la dublu. Natalia Zvereva, alintată Nataşa, avea doar 17 ani, fiind cu doi ani mai mică decât Steffi. Cu un an înainte, ea îşi adjudecase trei dintre titlurile de Mare Şlem la junioare, la Roland Garros, Wimbledon şi US Open. Era însă o diferenţă majoră de experienţă între cele două sportive, Graf având deja aproape un an de la încoronarea ca lider mondial.

Zvereva, cotată totuşi favorită 13 la ediţia respectivă a Openului Francez, o învinsese în optimi pe Martina Navratilova, a salvat minge de meci în semifinale, iar pentru asta a fost recompensată acasă cu dreptul ca finala sa să fie transmisă la televiziunea sovietică. Din păcate pentru sportiva născută la Minsk, Graf a venit ca un tăvălug peste ea, astfel încât Nataşa nu a câştigat decât 13 puncte în finală.

Zvereva a fost o sportivă curajoasă, fiind, potrivit SB Nation, prima sportivă a URSS-ului care a cerut ca banii câştigaţi în turnee să îi revină, în loc să fie preluaţi de către Federaţia de tenis sovietică.

O palidă consolare pentru Zvereva ar fi aceea că Steffi Graf a păşit la fel de apăsat pe întreaga durată a turneului de la Roland Garros în cursa reuşită de apărare a trofeului. Doar Gabriela Sabatini (Argetina), o "bestia nera" veritabilă a nemţoaicei, care câştigase trei partide consecutiv în faţa liderului mondial şi juca pe suprafaţa adorată, a reuşit o prestaţie rezonabilă în faţa lui Steffi pe zgura pariziană, cele nouă game-uri smulse de ea reprezentând 45% din totalul game-urilor pierdute de Graf la Roland Garros 1988.

Graf, stingherită de propria victorie

Steffi Graf nu a savurat prea mult succesul de la Paris. Stânjenită după scorul drastic, ea şi-a cerut scuze în faţa spectatorilor pentru finala-bliţ: “Îmi pare rău că a durat atât de puţin, dar am vrut să dau ce am mai bun”. Zvereva i-a răspuns lui Graf: “nu am mai fost bătută aşa de când eram mică. Şteffi este cea mai bună”. 

În cartea biografică "Steffi. Putere publică, durere personală“, jurnalista Sue Head consemnează şi cum a desccris Steffi Graf finala de la Paris, la un an distanţă: „Nicio sclipire, niciun raliu, zero atmosferă. Zvereva era speriată, obosită şi slabă din punct de vedere fizic. Nu am simţit nici jumătate din emoţia trăită cu un an înainte, când am câştigat cu 8-6 în setul trei”.

 Alte finale feminine importante disputate pe data de 4 iunie:

1977: Mima Jaušovec, din Iugoslavia, a câştigat unicul său titlu de Mare Şlem, după o finală adjudecată cu 6-2, 6-7, 6-1, în faţa româncei Florenţa Mihai.

2005: Justine Henin (Belgia) o învingea în finală pe Mary Pierce, scor 6-1, 6-1, câştigând primul dintr-o serie de trei titluri consecutive la Paris. Henin este ultima jucătoare care a reuşit să îşi apere trofeul la Roland Garros.

2011: Na Li devenea prima jucătoare din China care a câştigat un titlu de Mare Şlem la simplu. Ea a întrecut-o în finală pe italianca Francesca Schiavone, scor 6-4, 7-6.

2016: Garbine Muguruza a câştigat primul său titlu de Mare Şlem, învingând-o în finală pe Serena Williams, 7-5, 6-4.