Povestea lui Titi Teaşcă, antrenorul care i-a înnebunit pe Balaci şi Dobrin: „Măi, pacoste, dacă mă vedeai ieşind dintr-un cimitir, credeai c-am murit?!“

„Piticul“ a fost un antrenor recunoscut pentru metodele sale spartane de pregătire, alergându-şi de multe ori fotbaliştii cu saci de nisip în spinare sau cu greutăţi şi lanţuri legate de glezne.

Fostul ziarist şi vicepreşedinte al FRF, Mihai Ionescu, îl caracteriza ca fiind un „personaj pitoresc, controversat, cu un comportament imprevizibil, cu un debit verbal vulcanic, agitat în mişcări, complexat de înălţimea lui, spontan, sclipitor, mereu în căutare de idei noi, întotdeauna greu de convins că n-are dreptate, dar mai ales devotat până la sacrificiu meseriei de antrenor". Handicapul de a nu fi fost un mare jucător, el activând doar la echipe de categorie inferioară, precum Acvila Giurgiu şi Concordia Ploieşti, l-au făcut să şi renunţe destul de timpuriu la cariera de fotbalist. La 28 de ani a îmbrăcat treningul de antrenor, profesie pe care a început-o de jos, de la juniori. Numit antrenor federal, a condus, în această calitate, echipa naţională la două turnee finale, în Italia (1955) şi Ungaria (1966), obţinând de fiecare dată primul loc în grupă. Ca antrenor de club n-a fost deloc statornic. Motivul? Pe de o parte, se spune că cerea întotdeauna mai mult decât puteau da fotbaliştii, iar pe de altă parte metodele sale „spartane" îi determinau deseori pe jucători să facă front comun împotriva sa, conflict ce era adesea rezolvat de conducători prin renunţarea la tehnician.

Îşi aştepta jucătorii la ieşirea din cârciumi

Printre metodele sale uzuale se numărau antrenamente cu mingi medicinale şi săculeţi de nisip legaţi de gleznele fotbaliştilor. În afara gazonului, Teaşcă avea deseori obiceiul de a-i aştepta pe „consumatori" cocoţat în pomii din preajma cârciumilor, pentru a realiza flagrantul.

Pe la toate echipele pe unde a fost, Teaşcă a avut probleme mari cu liderii. La FC Argeş s-a certat cu Nicolae Dobrin încă de la primul antrenament, episodul fiind descris cu lux de amănunte într-una dintre cărţile sale.

„Nu se dezbrăcase, când mi se adresează, fără să-l fi provocat cumva, cu voce destul de tare ca să-l audă toţi, că el nu face tot ce-i voi spune, că doar nu e la atletism. Da, i-am răspuns, eu nu sunt antrenor de atletism, însă e bine să se ştie că cine intră în cabină trebuie să execute ce spun eu şi nu ceea ce vrea el. (...) Cuvintele rostite acum de Dobrin nu mai pot fi suportate de hârtie. Iar eu, vă imaginaţi, eram complet descumpănit. M-am edificat însă cu cine am de-a face", scria Teaşcă în volumul „Ce rău v-am făcut?". Ulterior, cei doi s-au împăcat, iar Dobrin a devenit „un înger blond pe verdele gazon" în cărţile „Micului Napoleon".

S-a certat cu toate vedetele

La Steaua, Teaşcă a avut mari conflicte cu Liţă Dumitru. „Nu am fost niciodată pe aceeaşi lungime de undă, eu considerând mereu că metodele lui de antrenament erau foarte ciudate. Ne-a înnebunit cu handbalul, de ajunsesem să joc mai bine ca Gaţu! Imediat cum ne trezeam, aveam informare politică. Ne punea să citim ziarele, nu numai partea de sport, după care discutam politică. Buimăciţi, ieşeam la un antrenament de vreo trei ore, în care ne termina. Ne odihneam, iar după amiaza ne mai fugărea vreo două ore. Cel mai ciudat episod a fost când a pus, într-o noapte, să fie omorâţi vreo 30 de câini pe motiv că lătrau şi jucătorii nu se puteau odihni, deşi noi nu ne-am plâns nimănui", a rememorat actualul tehnician de la Steaua II.

Episodul Constantin Teaşcă a rămas unul aparte şi în viaţa lui Ilie Balaci. „Benzină-Teaşcă. Aşa îi ziceam. Avea metode de pregătire ruseşti. Ne punea să alergăm cu saci în spinare până ne venea boala urâtă. Nu pot să spun că era un tehnician rău, dar avea metode diabolice. Păi îl pui tu pe Oblemenco, care avea aproape doi metri, să alerge cu saci de 80 kg în spinare? Sau pe Geolgău, care atunci era mai uşor decât sacul pe care i-l punea în spate?!", a rememorat Balaci.

Folclor

-La un meci în „Groapă", care se îndrepta către un neverosimil 4-4, Titi Teaşcă a exclamat: „4-4, ca la teatru. Hai să plecăm, că ne pun ăştia martori la proces!".

-Ieşind dintr-o farmacie, Teaşcă s-a întâlnit cu un elev, care l-a întrebat: „Domnule profesor, sunteţi bolnav?". La care Teaşcă a replicat: „Măi pacoste, dacă mă vedeai ieşind dintr-un cimitir, credeai c-am murit?!".