Peştele de la cap se împute. Doar jucătorii şi antrenorii sunt vinovaţi pentru eşecul Naţionalei?

România a ratat calificarea la baraj, toate armele îndreptându-se spre antrenor şi fotbalişti. Oficialii, în frunte cu preşedintele FRF Răzvan Burleanu, cei care creează strategii, au viziuni şi planuri, se comportă ca şi cum ar fi fără de prihană

În martie 2014, Răzvan Burleanu venea la şefia Federaţiei Române de Fotbal. O victorie care a fost sărbătorită cu surle şi trâmbiţe, cu „artificii”, o victorie care însemna sfârşitul lui Mircea Sandu la Casa Fotbalului. Tânărul de atunci, avea 29 de ani, a început să facă curăţenie, a tăiat toate fondurile pe care şi le acordase fostul preşedinte şi a promis zero toleranţă faţă de scandalurile de corupţie şi un fotbal cu performanţe. „O rentă viageră nesimţită”, tuna Burleanu, ca la scurt timp după să-l elimine din organigramă şi pe Adalbert Kasai, mâna dreaptă a lui Sandu: „Mâine aştept pe biroul meu demisia dumneavoastră, asta ca să nu deveniţi primul om dat afară de mine”. 

La patru ani distanţă, în 2018, Burleanu a fost reconfirmat. Ionuţ Lupescu, contracandidatul, a fost „pulverizat”, nu a luat nici măcar jumătate din voturile preşedintelui FRF. „Aţi fost fermi şi mândri. Deşi recunosc că nu a fost un fleac, i-am ciuruit. Voi fi un preşedinte care va face totul pentru unitate. O unitate a oamenilor de bine”, a declarat superior Răzvan Burleanu la finalul numărării voturilor, după ce înainte explicase ce va face pentru fotbalul românesc: „FRF de azi e o instituţie de management . Avem o viziune, un plan şi o echipă foarte bună cu care vom duce lucrurile mai departe”.

De şase ani, niciun turneu final

Burleanu şi-a intrat în pâine cu cârma Naţionalei pe mâna lui Victor Piţurcă şi apoi a lui Anghel Iordănescu, ultimul rămânând pe bancă până în 2016. Tata Puiu a ajuns la Euro 2016, în grupă cu Franţa, Elveţia şi Albania. Doar un punct au reuşit să adune „tricolorii”, au pierdut cu Albania (0-1), iar la revenirea în ţară Iordănescu a părăsit prima selecţionată. „Toate resursele vor fi direcţionate pentru ca România să se califice la toate turneele finale. Toată strategia noastră merge în această direcţie”, promitea Răzvan Burleanu. A fost însă ultima prezenţă a României la un turneu final. Ce a urmat după? Ceva ce poate fi caracterizat simplu printr-un singur cuvânt: nimic! Mondialul din 2018, din Rusia, a fost privit la televizor, la Europeanul din 2020, cu partide disputate în toată Europa, chiar şi în România, am avut reprezentanţi, dar nu fotbalişti, ci arbitri, iar pentru Mondialul din Qatar, ce se va disputa în 2022, nu am putut accede nici la baraj, acolo unde am fi putut întâlni formaţii ca Italia, Portugalia sau Suedia. Iar în clasamentul FIFA, după ce i-am avut la cârma Naţionalei pe Christoph Daum, Cosmin Contra şi Mirel Rădoi, toţi agreaţi de Răzvan Burleanu, am ajuns de pe locul 15, pe cât eram la finalul lui 2014, pe 41!

„Burleanu e principalul vinovat, asistăm la falimentul unui proiect. Ar trebui să iasă în faţă, nu să stea ascuns aşa cum a făcut-o după meciul cu Armenia”, a găsit răspunzătorul fostul internaţional Florin Prunea, într-o declaraţie acordată ProSport. O analiză mai exactă a situaţiei în care se află fotbalul românesc a fost făcută la Telekom Sport de Ionuţ Lupescu, fostul contracandidat al lui Burleanu din 2018: „Nici pe banca tehnică, nici în administraţie nu sunt oameni care să cunoască fenomenul. E simplu. Dacă te uitiţi din 2014, de când e noua conducere, ne-am calificat doar la un Campionat European, iar acolo am avut două meciuri proaste. De atunci, tot mergem în jos. La naţională au fost trei selecţioneri care n-au reuşit nimic. Conducerea a rămas la fel. Ce demonstrează asta? Nu se pricep la partea tehnică, administrativă, nu am văzut nimic pentru a dezvolta fotbalul românesc”.

România, clasamentul FIFA

An* Loc

2021 41

2020 37

2019 37

2018 24

2017 41

2016 39

2015 16

2014 15

*clasamentul dat de FIFA la finalul anului, în luna decembrie