Neşu, un an de suferinţă
0La nici 30 de ani, „Bişonul" a terminat-o cu fotbalul şi a început o nouă viaţă, una în care cuvânt de ordine este speranţa. Speranţa că într-o zi va putea umbla din nou pe propriile picioare.
Indiferent dacă va izbuti sau nu, Mihăiţă Neşu nu va uita niciodată ziua de 10 mai 2011. Atunci, la un banal antrenament al celor de la FC Utrecht, fundaşul român a căzut la pământ, strivit de masivul său coechipier Alje Schut.
„Nu puteam respira şi nu simţeam nimic. De la umeri până la degetele de la picioare, nu simţeam nimic", au fost singurele amintiri ale lui Neşu din acele nefericite momente.
„După accident, mă aşteptam ca în opt luni să-mi revin total, ceea ce nu s-a întâmplat. Singura mulţumire vine din faptul că mă simt puţin mai bine decât au prezis medicii. Primul doctor care m-a văzut credea că nu voi mai putea respira normal, iar viaţa mea va fi legată de o maşină", a mai declarat Neşu la începutul acestui an, deranjat de faptul că recuperarea sa decurge cu încetinitorul.
Între timp, au mai trecut patru luni, iar veştile bune întârzie să apară, "Bişonul" fiind în continuare imobilizat într-un scaun cu rotile, reuşind să-şi mişte doar capul şi, parţial, braţul drept.
De altfel, pentru a încerca şi alte metode de vindecare, Neşu a ajuns la finalul săptămânii trecute tocmai în Statele Unite ale Americii. „Plec cu o mulţime de speranţe şi gânduri pozitive", a spus Mihăiţă.