Năstase, apărat energic după două dosare penale: „Oamenii mari nu trebuie judecaţi pentru fapte mărunte!“

Ilie Năstase s-a ales cu două dosare penale, după ce a fost prins la volan sub influenţa băuturilor alcoolice, iar apoi a sfidat poliţia şi a încălcat regulile circulaţiei, având carnetul suspendat.

Există oameni în România care sunt de părere că trebuie să tolerăm toate ieşirile în decor ale unor foşti campioni, stergând totul cu buretele. Motivul? Gloria adusă ţării de aceşti foşti campioni.

Printre cei care au această gândire se numără şi Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo.

Acesta a simţit nevoia să-l apere pe Ilie Năstase prin intermediul unei scrisori deschise, după ce fostul mare jucător de tenis s-a ales cu două dosare penale, iar aventurile sale în compania poliţiei au ajuns în presa internaţională.

Ce a scris Marius Vizer?

Un campion rămâne campion

Dragi prieteni, am asistat în ultima perioadă la un „preaplin” mediatic în jurul lui Ilie Năstase. Nu vreau să comentez aici conduite şi atitudini - potrivite sau nu - faţă de autorităţi şi invers, nici să discut interpretări, trunchieri şi exagerări izvorâte din ultimele evenimente, care fac mai degrabă deliciul presei. Vreau mai degrabă să subliniez că şi campionii sunt oameni şi, deci, sunt şi ei supuşi greşelii.

Cred, însă, că oamenii mari nu trebuie judecaţi pentru fapte mărunte, ci pentru lucrurile importante, memorabile, pe care le lasă în urma lor. Pentru izbânzile esenţiale pe care le-au avut în carieră, pentru măiestria cu care adesea au înfruntat soarta şi au întors destinul, pentru faima pe care şi-au adus-o nu numai lor, ci şi naţiei cărora le aparţin, pentru bucuriile şi speranţele pe care le-au sădit, în perioade când societatea trecea prin momente dificile, în inimile a milioane de oameni, admiratori şi fani.

Ilie Năstase este, fără îndoială, un asemenea furnizor de bucurie. Pe cei care au uitat asta îi întreb doar atât: cât de departe se simt de titlul de numărul unu mondial în domeniul în care profesează? Ilie a fost numărul unu mondial, şi nu o dată. Şi este, dincolo de performerul din sport sau de „rebelul” din ziare, un om bun, cu suflet mare, cu sensibilităţi şi calităţi de care am avut ocazia să mă conving personal.

Fiecare om trebuie să plătească pentru greşelile lui, dar preţul trebuie să fie unul just, pe măsura faptelor şi, mai ales, ţinând cont de circumstanţele în care acestea s-au produs. Nu defăimare pentru un moft, nu umilire de dragul unei ştiri de cancan, nu linşaj pentru o contravenţie, nu condamnare pentru un delict de opinie, fie ea şi vehementă. Fiecăruia după merit, dar cu dreptate, echitate şi fair play.

Este cutremurătoare coincidenţa care a făcut ca, în aceeaşi zi în care a fost supus nefericitelor exerciţii de fermitate ale „oamenilor legii”, prietenul meu să sufere o pierdere importantă, prin decesul surorii sale, motiv pentru care îi prezint, şi pe această cale, sincere condoleanţe. Şi nu pot să nu mă întreb: De ce sunt puse atât de multe şi grele poveri, deodată, pe umerii unui singur om? Cât poate el duce? Cine e dornic să îi testeze atât de amar rezistenţa? Nu-i caut scuze lui Ilie. Zic doar că, în ziua în care se alegea cu două dosare penale, prietenul meu a pierdut ceva mult mai scump decât o reputaţie de apărat prin tabloide. Pentru sora lui, Ilie a fost un frate drag, iar restul sunt detalii...

Eu însumi am cunoscut, în ţara mea natală, gustul amar al nedreptăţii, înscenări de toate felurile, provocări nenumărate, încondeieri nemeritate şi acuzaţii nefondate, izvorâte din orgolii, din interese sau numai de dragul senzaţionalului. Vorbesc, deci, în cunoştinţă de cauză atunci când spun că e timpul ca asemenea lucruri să ajungă de domeniul istoriei. E timpul să şi clădim, să iubim, să iertăm, să ne amintim ce anume e esenţial în viaţă, ce este just ori peren, căci în curând va fi prea târziu. De ce atâta patimă, de ce pornirea aceasta de a judeca şi de a pune etichete?

Într-o lume în care „clasicul” sistem de valori e adesea ignorat sau chiar deliberat inversat, în care isteria ia loc bunului simţ, iar democraţia e pusă în umbră de „abuzul legii”, oameni ca Ilie Năstase ar trebui, totuşi, să primească din partea societăţii măcar o parte din ceea ce ei au dat. Iar dacă dreptate e prea mult, atunci măcar minimul respect.

Ilie, sunt alături de tine! Un campion rămâne campion.

Marius L. Vizer