Moment superb: O antrenoare de 29 de ani îşi poate lua, astăzi, licenţa PRO, alături de Rădoi şi de Mutu

Un sport care, mai ales în România, e dominat, în continuare de bărbaţi se poate mândri cu personaje care şi-au propus să spargă unele bariere istorice.

Zi mare pentru cursanţii care îşi pot primi, astăzi, licenţele UEFA PRO din partea Federaţiei Române de Fotbal! Iar asta pentru că, printre nume importante, precum Florin Bratu, Dorin Goian, Mirel Rădoi sau Adrian Mutu, se află şi cel al Irinei Giurgiu.

Născută la data de 30 septembrie 1991, Irina Giurgiu şi-a început cariera sportivă în handbal şi a descoperit fotbalul feminin, abia la 18 ani! Atrasă de această disciplină, a muncit din greu, nu s-a lăsat descurajată şi, în prezent, e secund la echipa naţională de senioare şi principal la naţionalele feminine U17 şi U16.

Potrivit playsport.ro, Irina Giurgiu a avut o ascensiune fulminantă în lumea fotbalului. Iar, astăzi, după ce va primi rezultatul examenului pentru obţinerea licenţei UEFA PRO, se poate mândri cu faptul că şi-a îndeplinit visul. Cu acest prilej, Irina Giurgiu şi-a spus povestea pentru playsport.ro.

Ce a declarat Irina Giurgiu?

*Din păcate, am auzit de fotbal feminin pe la 18 ani, când s-a înfiinţat prima echipă de fotbal în Baia Mare. Până atunci am jucat handbal la o echipă din Baia Mare şi mi-am dat seama că, de fapt, mie îmi place să joc mai mult fotbal. A fost cumva o decizie radicală, trecerea de la handbal la fotbal, dar nu mi-a părut rău. Aşa am ajuns să joc fotbal la Independenţa Baia Mare. Am mers pe ideea de a face ceva de plăcere, nu neapărat de a face carieră în fotbal.

*În 2016, am primit ofertă de la Federaţia Română de Fotbal pentru a lucra în cadrul federaţiei ca şi coordonator pe fotbalul feminin. A trebuit să mă mut din Maramureş în Bucureşti. Până atunci eram şi antrenoare la senioare şi la junioare U15. Cumva, puteam să lucrez fiind în Baia Mare, deoarece mă prezentam doar la acţiunile loturilor naţionale.

*Din 2014, am început să mă gândesc mai serios la cariera mea de antrenoare şi de atunci am început să studiez. De când am început, mi-am dorit să ajung la licenţa PRO. Sunt o persoană ambiţioasă, care nu renunţă. Dacă am pornit pe un drum, merg până la final.

*Într-adevăr, aici la licenţa PRO a fost ceva neaşteptat. Nu-mi venea să cred că am ajuns atât de de parte şi am colegi celebri lângă mine. La început a fost mai grea acomodarea, pentru că aveam lângă mine colegi pe care îi văzusem doar la televizor. Mă gândeam că probabil nu mă vor accepta în grup sau vor face comentarii la adresa mea, dar nu a fost aşa. Chiar am avut un grup foarte unit la licenţa PRO.

*Chiar a fost un grup foarte foarte bun. M-au respectat, m-au susţinut. Au ţinut cont şi de părerea mea, dacă am avut anumite idei. Chiar am lucrat foarte bine.