Liviu Ciulei: "Prin sport trebuie să se ajungă la caracter"
0Maestru al teatrului şi filmului românesc, actor şi regizor, Liviu Ciulei a plecat dintre noi. Dispariţia sa stârneşte regrete profunde şi în rândul oamenilor rugby-ului românesc, acesta practicând sportul cu balonul oval timp de 11 ani, la Clubul Sportiv Universitar din Bucureşti. De altfel, fiind absolvent al Institutului de Arhitectură, Liviu Ciulei a întâlnit acolo alţi cunoscuţi jucători de rugby, inclusiv pe rectorul de ma
În aprilie 1966, intervievat de reporterii revistei ”Sport”, maestrul Liviu Ciulei s-a referit la trecutul său sportiv, precum şi la legătura dintre mişcare şi lumea filmului, a teatrului. ”Cu ani în urmă, sportul ocupa o bună parte a orelor mele libere. Am jucat 11 ani rugby şi aceasta este explicaţia entru care şi acum am rămas fidel balonului oval. În acelaşi timp, făceam scrimă, schi, patinaj şi box. Îmi amintesc că într-una din piesele în care am fost distribuit (Băiatul de aur) trebuia să interpretez rolul unui boxer. L-am realizat tocmai datorită pregătirii fizice perseverente – şi nu mi-a fost greu să susţin pe scenă o adevărată gală de box. Din păcate, nu mă pot ocupa de sport în măsura în care aş vrea. Acum mă limitez – şi aceasta destul de rar – la tenis şi înot. Cred că dacă sportul ar împlini rolul cuvântului pe care-l reprezintă, ar fi foarte bine. Întâmplător mi-aduc aminte că în limba engleză de unde vine acest cuvânt, <to be sport> înseamnă a fi om de caracter. Probabil că jocul şi-a luat de aici numele şi prin sport aici trebuie să se ajungă, adică la caracter. Iată deci utilitatea majoră a sportului. După părerea mea, trebuie făcut un efort mai mare ca sportul să nu fie privit numai ca mijloc de competiţie, ci fiecare cetăţean să-l practice, indiferent dacă ajunge la performanţă sau nu. Scopul sportului nu cred că este numai performanţa, ci sănătatea, vigoarea şi, cum am mai spus, formarea de caractere”.
Maestrul Liviu Ciulei era de părere că sportul trebuie practicat, nicidecum privit, chiar dacă aprecia frumuseţea unei competiţii. ”Sigur că aici sunt puţin subiectiv pentru că, în ce ne priveşte, sportul ne ”fură” uneori spectatorii. Fără îndoială că pentru un actor de teatru şi cinema sportul trebuie să fie unul din mijloacele care să-l ducă la creşterea măiestriei artistice. Un ”obligo” al actorului este acela de a-şi menţine condiţia fizică aproape la fel ca şi un atlet, ţinând seama că exerciţiul fizi al actorului durează toată viaţa. Nu numai aparatul respirator cu care lucrează cel mai mult actorul trebuie să fie cultivat. E necesar ca întregul corp să aibă supleţe şi energie pentru cele mai libere şi îndrăzneţe mişcări. De aceea pledez acum pentru sport”.
Prin dispariţia sa, rugby-ul românesc a pierdut un prieten.
Adio maestre!