Larisa Iordache, reacţie emoţionantă după ratarea concursului olimpic: Postarea ei a devenit virală

An de coşmar pentru gimnasta de 25 de ani: la finalul lunii iunie, mama ei a decedat, iar astăzi, cu două ore înaintea finalei de la bârnă, a realizat că nu poate concura din cauza unei accidentări pe care a suferit-o în calificări.

Larisa Iordache s-a dus în Japonia, ca să urce pe podiumul olimpic, dar se va întoarce de acolo cu mâna goală. Iar asta după patru ani de muncă, suferinţă şi sacrificii, după cum „Adevărul“ a explicat aici.

Aşadar, se vede, încă o dată, că viaţa sportivului de performanţă e plină de provocări, de decepţii şi noi, de pe margine, vedem, de multe ori, doar realizările şi momentele frumoase. Iar mesajul postat, astăzi, de Larisa Iordache, după retragerea de la concursul olimpic, ne arată cât de mult suferă gimnasta de 25 de ani, în aceste momente dureroase.

Ce a scris Larisa Iordache pe Facebook?

Nu vom înţelege niciodată de ce drumul pe care ni-l alegem este atât de dur cu noi în unele momente când ai nevoie să te lase să mergi liniştit spre ce vrei tu să faci. 

Am încercat şi am sperat până în ultima clipă pentru această finală olimpică. Din păcate, iar, drumul meu este împietrit ... Durerea asta de la gleznă, pe care o simt, este peste limita mea de suportabilitate ca om. 

Am vrut să o fac pentru mine. Pentru mine şi pentru fiinţa care m-a împins pe drumul acesta, care, din păcate, nu mai este lângă mine şi nu mai pot obţine un cuvânt de încurajare de la ea... Însă ştiu că am iubirea necondiţionată a familiei mele. Vă iubesc!

Este greu, greu ... Pentru că de data asta chiar am crezut că o să fie bine totul. Însă drumul nu se opreşte aici, cu această şansă nefructificată. Momentan pun puţină pauză şi o iau de la capăt când o să fiu pregătită să reiau totul, atât din punct de vedere psihic, cât şi fizic. 

Antrenorilor mei vreau să le spun că îi iubesc pentru că, indiferent de situaţie, ei au crezut în mine şi în tot ceea ce am făcut. Şi pentru că au pornit cu mine pe drumul ăsta chiar când nu aveam pe nimeni lângă noi. Şi vă apreciez şi pe voi, pe cei ce au sperat şi m-au încurajat.