INTERVIU Un dialog fascinant cu primul snowboarder român care va merge la Jocurile Olimpice: „N-am vrut la fotbal, fiindcă n-am vrut să-mi rup picioarele“

Harghiteanul Kinda Geza (29 de ani) se poate lăuda cu o performanţă istorică: la Soci, el va fi primul snowboarder român, care va participa la o ediţie a JO.

Sportul a moştenit nedreptatea care există, în general, în viaţă. Ştim totul despre o grămadă de fotbalişti mediocri din Liga I şi prea puţin despre cei care fac performanţă în alte sporturi. În februarie (7-25), vor începe Jocurile Olimpice de iarnă, însă atleţii care vor forma lotul României se pregătesc de competiţie în anonimat total. Unul dintre ei e Kinda Geza.

În România, dacă te apuci de fotbal, ai speranţa că poate, într-o zi, o să ajungi vedetă şi plin de bani. Dacă îţi sacrifici copilăria pentru gimnastică, iarăşi, ai speranţa că poate obţii o medalie la Jocurile Olimpice, te alegi cu o rentă viageră şi eşti, oarecum, asigurat pe viaţă. Dar de snowboarding de ce te-ai apuca? 

Kinda Geza: Înainte de orice, aş vrea să ştii că snowboarding-ul nu l-am ales pentru că mi-am dorit să-mi câştig existenţa din el şi nici măcar nu mi-am făcut speranţe că voi deveni faimos prin intermediul său. Practic snowboarding-ul pentru că îmi place sentimentul de a fi pe placă. Eşti în natură, savurezi peisajele fantastice şi respiri aer curat. Să nu mai vorbim de faptul că snowboarding-ul practicat la nivel de pro îţi dă un sentiment supranatural. Poţi să te dai pe placă lejer cu 80 de kilometri la oră, să intri între copaci pe o pantă abruptă, să sari stânci sau trambuline destul de mari, fără nicio problemă. Când sunt pe placă, mă simt în stare că pot face orice trick. Sentimentul ăsta îl am în momentul în care mă aflu la o „plimbare“,  în momentul în care mă aflu la concursuri unde adrenalina îţi năvăleşte în sânge şi concurezi cu cei mai tari snowboarderi. Atunci, sentimentul de supranatural devine şi mai puternic.

Eşti un snowboarder profesionist? Adică sportul ăsta e singura ta preocupare? Îţi aduce suficient de mulţi bani, astfel încât să-ţi câştigi existenţa, fără să faci ceva şi pe lângă?

Kinda Geza: Da! Sunt un snowboarder profesionist şi mă simt foarte norocos că pot spune asta. Mă pot considera un norocos pentru că stilul meu de viaţă, în calitate de snowboarder, nu necesită atât de mulţi bani precum în cazul unui fotbalist. Nu pot să zic că nu fac nimic pe lângă, pentru că mă ocup şi cu organizarea evenimentelor de snowboarding.

Ai participat în multe concursuri ca să iei puncte, care să te califice la Jocurile Olimpice. Apoi, trebuie să te deplasezi la Soci. Deci, ai nevoie de bani pentru călătorii, pregătire, echipament. Ministerul Tineretului şi Sportului (MTA) te finanţează cu vreo sumă? 

Kinda Geza: Da, am mare noroc cu ajutorul pe care Federaţia Română de Ski, Comitetul Olimpic şi Biathlon mi-l oferă. Fără ajutorul lor, participarea şi calificarea mea la Olimpiadă erau imposibile. Totodată, aş vrea să le mulţumesc pentru ajutorul acordat şi sponosorilor mei, Burn energy drink, Burton, Primăria Miercurea Ciuc şi Consiliul Harghita.

Noi, ca spectatori, când ne uităm la un concurs de snowboarding, vedem nişte sportivi cu haine colorate care se învârt în aer şi cad, de cele mai multe ori, în picioare. Tu, ca participant, ce vezi, când eşti în aer? Vezi mulţimea care se învârte cu tine? Auzi strigătele oamenilor care te încurajează? 

Kinda Geza: În timpul cursei, automat suntem aşa de concentraţi că nu auzim şi nu vedem nimic din public. Dacă se întâmplă să fim atenţi la public, înseamnă că ne-am pierdut concentrarea şi asta nu e bine. 

Câte rupturi şi fracturi ai avut de când te-ai apucat de acest sport? Care a fost cea mai lungă perioadă în care a trebuit să stai pe tuşă din cauza unei accidentări?

Kinda Geza: În 15 ani de când mă dau pe placă, n-am avut nicio fractură. Totuşi, am avut un mic incident care m-a ţinut departe de placă un sezon întreg. Am avut o problemă la genunchi, m-am lovit la o trambulină gigantică de 30 de metri în Canada. S-a întâmplat să aterizez în plat şi să mi se rupă cartilagiul.

Nu eşti dezamăgit că, în ciuda rezultatelor tale, eşti mult mai puţin mediatizat decât un fotbalist mediocru din Liga I? 

Kinda Geza: Nu mă interesează aşa de mult partea cu mediatizarea mea şi niciodată nu mi-am făcut probleme cu privire la asta. Cred doar că sportul românesc ar fi mult mai colorat dacă, din când în când, s-ar acorda o atenţie mai mare unor sporturi, precum snowboarding-ul sau skiing-ul. Măcar un sfert din cât de mult e mediatizat fotbalul, spre exemplu.

Vezi asta ca pe o nedreptate? E o chestie care te întristează? Sau ai acceptat că, pur şi simplu, e normal ca lucrurile să stea aşa?

Kinda Geza: Nu mă deranjează absolut deloc. Majoritatea oamenilor merg la meciuri de fotbal şi nu la concursuri de snowboarding la munte unde e frig (râde). Cred totuşi că, dacă le arătăm oamenilor că mai există şi alte tipuri de sport, poate o să le încerce şi, în cel mai fericit caz, să le placă. Mai mult decât atât, cred că dacă ai alături de tine un instructor bun, care să te înveţe baza snowboarding-ului în trei zile, nu o să regreţi faptul că ţi-ai dedicat acele trei zile pentu a încerca un sport nou. Poate într-o duminică o să alegi să-ţi petreci timpul pe o pârtie, la munte, decât pe canapeaua din faţa televizorului, uitându-te la un meci de fotbal.

Şi, tot legat de fotbal. Îţi place sportul ăsta? Ai fost vreodată pe stadion? Ţii cu vreo echipă de la noi?

Kinda Geza: Nu practic fotbalul, îl consider un sport foarte periculos. Am avut ocazia să văd mulţi oameni cu picioarele rupte din cauza fotbalului, iar pe mine nu mă încântă ideea de a avea un picior rupt sau lovit. N-am o echipă favorită, cum n-am niciun snowboarder favorit. Mă uit la meciuri importante de fotbal, cum ar fi o finală de Liga Campionilor sau o finală de la Mondiale. Asta dacă n-am altceva mai bun de făcut. Acum, adevărul e că de mult nu m-am mai uitat la un meci, poate din cauza că sunt prea ocupat cu ale mele.

CLICK AICI PENTRU A CITI VARIANTA INTEGRALĂ A INTERVIULUI