Interviu cu Dorinel Munteanu : „Eu n-am avut talentul lui Hagi, am fost muncitorul generaţiei“
0Liderul all-time al selecţiilor la echipa naţională de fotbal a României cu 134 de meciuri a acordat un interviu pentru frf.ro. "Eu n-am avut talentul lui Hagi, dar am fost muncitorul echipei naţionale".
Ai impresionat în cariera de jucător prin consecvenţă şi dăruire. Cât au contat planul fizic şi cât cel mental în cariera ta îndelungată la nivel înalt?
- Se completează, să ştii. Dacă eşti foarte bine pregătit şi stăpân pe calităţile tale fizice, reuşeşti. Am avut adversari de calibru şi, poate, de multe ori am fost sacrificat ca să îi marchez. Mie, fizicul îmi dădea siguranţa mentală, poate la alţi jucători a fost invers. Aveam şi eu emoţii uneori, fireşte. Dar motivaţia mea pleca tocmai din stabilitatea fizică.
- Care au fost momentele decisive din cariera ta de jucător, în care o decizie de-a ta sau o conjunctură anume, ai realizat peste ani că ar fi schimbat totul, în bine sau în rău?
- Cariera mea s-a construit continuu pe o linie ascendentă, cu toată modestia. Am vrut să merg la Bucureşti, am ajuns la Dinamo. Am vrut să joc în străinătate, m-am transferat la Cercle Bruges. Am visat la Bundesliga şi am ajuns acolo. La echipa naţională mi-am dorit să strâng 10 meciuri. Apoi 25. Am colecţionat fanioanele de la aceste etape, la 10, 25, 50, 75, 100 de meciuri. A fost o competiţie permanentă, internă, cu mine însumi. N-am vrut să fiu un foc de paie!
- Care a fost principala calitate a ta ca jucător?
- Cred că am acoperit foarte bine zonele şi mi-am dublat colegii. Deşi, statistic, în Germania mă remarcam şi la procentajul duelurilor directe câştigate.
- Care e cel mai amuzant coechipier pe care l-ai avut?
- Toni Polster de la Koln. Pentru el fotbalul era important, dar când ieşea din stadion, uita tot! Era un show-man şi pe teren, dar mai ales în afară. Mergea la carnavaluri şi cânta pe scenă! Aveai nevoie de astfel de oameni şi într-un lot. Pe teren trebuie seriozitate şi dăruire, dar în afară e altceva. Aşa procedez şi eu ca antrenor, aşa am făcut la toate echipele de până acum. E nevoie de atmosferă bună, jucătorii trebuie să cânte după antrenament, dacă vor!
"Didi Prodan a fost un prieten adevărat, cinci ani am stat la naţională în aceeaşi cameră cu el. Va rămâne în inimile noastre, ale tuturor oamenilor care l-am cunoscut. La echipa naţională îi depăşea pe toţi, pentru el nu exista accidentare”
- Din cele 134 de meciuri pentru România, care ai putea spune că e meciul carierei tale la echipa naţională?
- Ooo, am avut multe... Am fost totdeauna un jucător de echipă, poate n-am ieşit prea des în evidenţă. Meciul carierei mele a fost să îmi fac treaba, să ajut echipa. Golul marcat cu Ungaria a fost special, la fel cel din Portugalia. Dar eu n-am fost mare talent! Şi chiar vreau să le transmit jucătorilor de azi de la “naţională”: dacă sunteţi vedete, nu înseamnă şi că veţi ajunge fotbalişti mari! Fiţi umili când trebuie, învăţaţi să formaţi echipa, dacă e nevoie.
- Cum ţi-ai dori să ştie copiii, peste ani, că a fost jucătorul Dorinel Munteanu? Completează fraza: Dorinel Munteanu a fost un jucător care...
- Muncitorul generaţiei. Talent au avut Hagi, Răducioiu, Ilie Dumitrescu. Mai mult decât să-şi amintească de mine, aş vrea să îi provoc: depăşiţi-mi recordul la echipa naţională! Provocările construiesc oamenii, nu amintirile.
Continuarea interviului cu Dorinel.