Înmormântare cu onoruri militare pentru marele Ienei. Fostul antrenor avea grad în Armată

Emeric Ienei, marele domn al fotbalului românesc, a decedat azi, la vârsta de 88 de ani, din cauza unei comoții cerebrale. A murit acasă, în locuința din Oradea, oraș în care s-a retras în ultimii ani. Ienei s-a născut pe 22 martie 1937 în comuna sătmăreană Agriș, la aproximativ 160 de kilometri de Oradea. Sâmbătă, 8 noiembrie, ora 14:00, va fi înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Municipal Rulikowski din Oradea.

Emeric Ienei, marele domn al fotbalului românesc, a decedat ieri, la vârsta de 88 de ani, din cauza unei comoții cerebrale. A murit acasă, în locuința din Oradea, oraș în care s-a retras în ultimii ani. Fostul internațional Sandu Boc, un apropiatul al lui Ienei, a fost primul care a confirmat tragica veste. Starea de sănătate a lui nea Imi intrase într-un declin accentuat de ceva vreme. Apropiații care nu l-au uitat și l-au sunat să-i ureze viață lungă pe 22 martie, ziua lui de naștere, povesteau că nu au fost recunoscuți la telefon.

Neconflictualul

Un personaj blajin și deloc conflictual, Ienei a intrat direct în legenda sportului-rege de la noi și de pretutindeni după ce a adus Cupa Campionilor Europeni în România, pe 7 mai 1986. Un personaj de o eleganță fără egal în comportament și în discurs, și-a dedicat toată viața sportului cu balonul rotund, fiind jucător, internațional, antrenor de club și al naționalelor României și Ungariei. Cu tricolorii a mers la Coppa del Mondo 1990, o revenire a naționalei la Campionatul Mondial după o absență de 20 de ani, precum și la EURO 2000, unde echipa a fost calificată de Victor Pițurcă (69 de ani). De fiecare dată, naționala a reușit să treacă de faza grupelor. Cu stilul său împăciuitor, nea Imi a căutat să lege marile forțe ale fotbalului intern. „Băieți, sunteți 5 de la Steaua, 5 de la Dinamo și Gică Popescu (n.r. - de la Craiova), știți ce aveți de făcut”, le spunea la antrenamente.

Era general de brigadă

Pe 7 mai 1986, roș-albaștrii, cu Emeric Ienei pe bancă, Steaua câștiga Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Barcelona, disputată pe pământ iberic, la Sevilla. A fost atunci 0-0 după 120 de minute, iar la penaltyurile de departajare, românii s-au impus cu 2-0, prin execuțiile transformate de Marius Lăcătuș și Gabi Balint. În aceea seară, portarul Stelei, Helmut Duckadam, avea să pareze toate cele 4 penaltyuri bătute de jucătorii blau-grana, intrând astfel în Cartea Recordurilor, cu o performanță încă neegalată. Ienei l-a avut secund la acel meci pe Anghel Iordănescu (75 de ani), care a și jucat în marea finală de la Sevilla. Ca sportiv și antrenor la Steaua, a fost și cadru militar, fiind înaintat în urmă cu câțiva ani la gradul de general de brigadă (o stea), în rezervă. Astfel, va fi înmormântat cu onoruri militare.

Două căsnicii

Măcinat de probleme inerente de sănătate, dureri de picioare și o inimă tot mai slăbită, uneori pierzîndu-se printre amintiri, a trăit discret și liniștit în ultimii ani, la Oradea, orașul pe care îl iubea atât de mult. I-a fost și mai greu, starea sa de sănătate deteriorându-se și mai mult după ce soția sa, fosta mare scrimeră, campioană mondială în '69 și dublă medaliată cu bronz çu echipa la Olimpiadele Mexico '68 și Munchen '72, Ileana Gyulai, a decedat în 2021, la 75 de ani. Cei doi puteau fi văzuți zilnic făcând scurte plimbări prin oraș, prin apropierea casei, el ajutându-se și de o cârjă. Emeric Ienei mai fusese căsătorit cu actrița Vasilica Tastaman, cu care a avut doi copii, Călin și Cristina. Tehnicianul a continuat să iasă destul de des din casă în ultimul timp, ajutat de un însoțitor sau de cel care i-a rămas foarte apropiat, fostul internațional Alexandru Boc.

Ultimul meci pe stadion, în 2023

În printre cele din urmă apariții în media, Emeric Ienei spunea că își dorea să se refacă fizic pentru a mai putea merge la un meci de fotbal, pe stadion. Și chiar a reușit, în septembrie 2023, să fie prezent pe arena din Oradea, la partida de Cupa României dintre FC Bihor Oradea și FCSB, fiind aplaudat frenetic de cei peste 10.000 de oameni care au asistat la meci. A ratat însă meciul de retragere al Generației de Aur, din luna mai, fiindcă starea de sănătate nu i-a permis să se mai deplaseze la București, pentru a mai fi încă o dată alături de elevii săi de la echipa națională. Dar a primit prin intermediul lui Alexandru Boc o plachetă omagială cu ocazia acelui eveniment.

„Vă dați seama ce șansă am avut?! I-am pregătit pe Puiu Iordănescu, pe Marcel Răducanu, pe Boloni, pe Gică Hagi, pe Lăcă, pe Belo, pe Gică Popescu, pe Dan Petrescu, pe Chivu, pe Mutu, pe Adi Ilie... Doamne, tot ce a avut mai bun fotbalul românesc în ultima jumătate de secol a trecut prin mâna mea! Am avut aproape întotdeauna fotbaliști formidabili la dispoziție. Și, poate, am avut și eu ceva fler, ceva inspirație... Voi ați văzut antrenori mari cu jucători slabi? În special la Steaua și la națională, am lucrat cu oameni de calitate. Și pe gazon, și în afara lui. Fără acești oameni extraordinari, probabil că aș fi rămas un anonim”, spunea, nostalgic, nea Imi.