Gimnastica traumatizează: drama Sabrinei Voinea, povestită de mama ei, arată gravitatea situației
0Sportul de performanță, tot mai dur, vine „la pachet“ cu urme fizice, uneori, pentru restul vieții. Dacă asta se știa, din păcate, acum vedem și un caz destul de grav, cu sechele mentale, în goana după podium și glorie.
Povestea concursului olimpic la sol, cu bronzul disputat de trei gimnaste, Ana Maria Bărbosu (18 ani), Sabrina Voinea (17 ani) și Jordan Chiles (23 de ani), și-a depășit termenul de valabilitate din punct de vedere mediatic. Asta după o telenovelă de vreo trei săptămâni, încheiată cu medalia ajunsă în posesia Anei, după verdictul TAS. Deocamdată! Fiindcă situația se poate schimba radical, după judecata Tribunalului Federal Elvețian la care au apelat Voinea și Chiles.
Dacă povestea a cam ieșit din atenția publicului, în schimb, ecourile ei continuă să traumatizeze cele două fete care speră să câștige medalia cu ajutorul avocaților. Iar suferința lor a fost readusă în prim-plan de niște apariții publice care ne-au arătat gravitatea situației.
La mii de kilometri distanță, Camelia Voinea (54 de ani), mama și antrenoarea Sabrinei, a pus capăt perioadei de tăcere pe care și-a impus-o singură, după Jocurile Olimpice de la Paris. Și, în dialog cu Orange Sport, a descris calvarul emoționat pe care l-a trăit fiica ei. Aceasta a fost penalizată de arbitri, la concursul olimpic, pentru o presupusă ieșire de pe covor pentru care nu există nicio dovadă foto / video nici până în ziua de astăzi!
„Aşteptăm rezultatul Tribunalului Federal Elveţian. Sper să fie favorabil răspunsul dumnealor. Eu ştiu ce a prezentat Sabrina la Jocurile Olimpice. A avut un integral foarte bun. Că i s-a făcut nedreptate voit sau nevoit, nu ştiu ce să zic, dar nu putem lăsa problema aşa pentru că e vorba de o medalie olimpică. Sabrina şi cu mine am suferit. Am suferit foarte mult şi încă nu ne-am revenit. Sabrina nu mai are acel zâmbet cu care se trezea şi cu care adormea. Ne consumăm, dar sper să se facă dreptate“, și-a început discursul Camelia Voinea, cu un argint olimpic în palmaresul ei sportiv, cucerit în 1988.
„Ştiu doar câte zile s-a închis Sabrina în dormitorul ei. A refuzat să mănânce. A dat 3 kilograme jos şi chiar n-avea de unde, pentru că ea n-are probleme de greutate. A suferit cumplit de mult. Încă nu e reparată complet psihic. Mergem, în continuare, la psiholog. Am trecut prin momente cumplite, e minoră. Ea nu înţelege ce e nedreptatea! Am încercat să o redresez psihic, să o fac să zâmbească, să şi vadă de viaţă, în continuare, cu sau fără gimnastică“, a mai spus Camelia Voinea.
„Psihologul m-a ajutat mult“
Cu Orange Sport a vorbit și Sabrina Voinea, cu o stare emoțională ceva mai bună, comparativ cu primele zile de după revenirea de la Paris.
„A fost o vacanţă foarte frumoasă. M-am relaxat. Sunt mai bine. Mă bucur că am intrat în sala de gimnastică. Eu îmi doresc foarte mult să fac gimnastică, în continuare, pentru că îmi place foarte mult. E sportul meu preferat şi nu m-aş vedea fără gimnastică. Acum o să aştept răspunsul de la tribunal, îmi doresc să fie un răspuns pozitiv pentru că eu ştiu foarte bine că am fost foarte bună în arenele sportive. M-am mai liniştit un pic“, a declarat Sabrina.
Aceasta a recunoscut că ședințele de terapie au ajutat-o: „Da, am mers şi la psiholog şi m-a ajutat foarte mult. Mi-a spus să mă adun şi că totul va merge înainte, că aşteptăm răspunsul (n.r. – de la Tribunalul Elvețian). Îmi spunea numai vorbe pozitive. Încerc să mă adun şi să lupt cât mai mult. Doamne ajută, să fiu sănătoasă şi să meargă totul foarte bine. Mă bucur foarte mult că familia îmi e aproape. Mă bucur că o am pe mama“.
Așteptarea se va prelungi
Din păcate, pentru Chiles și Voinea chinul așteptării se va prelungi. Pentru că atât contestația românilor, cât și cea depusă de americani, la Tribunalul Federal Elvețian, va declanșa un proces de lungă durată. Și, potrivit estimărilor, un verdict va veni abia la anul, undeva în prima jumătate din 2025. Până atunci, bronzul olimpic rămâne la Ana Maria Bărbosu. Scenariul ideal, la care s-au gândit americanii și românii, a fost acordarea unui număr de trei medalii de bronz, astfel încât această dramă sportivă să aibă un final fericit. La TAS însă, varianta a fost respinsă de Comitetul Internațional Olimpic (CIO), dar și de Federația Internațională de Gimnastică (FIG).