Gheorghe Constantin, un fotbalist de poveste: „Am cunoscut toate dictaturile. Legionarii îţi puneau pistoalele pe tejghea: «Patroane, dai şi tu ceva pentru Legiune?!»“

„Adevărul“ îţi prezintă povestea numelor mari din fotbalul nostru. Astăzi e rândul celui supranumit „Profesorul“, unul dintre cei mai buni atacanţi din istoria fotbalului românesc.

Gheorghe Constantin (1932-2010) a început fotbalul la tineretul Unirii Tricolor, echipă care-l refuzase iniţial, deoarece avea platfus. Cel care i-a „mirosit“ talentul a fost antrenorul Ştefan Cârjan. „Tata făcea afaceri cu fructe şi cu zarzavaturi pe care le distribuia în Piaţa Obor. Aşa am ajuns şi eu să joc la Unirea Tricolor, clubul oborenilor. Am stat aici până la desfiinţarea acestei echipe. Chiar am urmărit apoi, din sala de judecată, procesul lui nea Fane Cârjan şi al lui Constantin Anghelache, oamenii care se împotriviseră preluării Unirii Tricolor de către Ministerul de Interne", şi-a reamintit, peste ani, cel care era poreclit la vremea respectivă "Crăcănel" şi "Corcodel". Ulterior, Gheorghe Constantin a rămas cunoscut ca şi "Profesorul", poreclă pe care i-a pus-o scriitorul Eugen Barbu. După desfiinţarea Unirii Tricolor, Constantin a jucat un sezon la Venus Bucureşti, după care s-a transferat la Locomotiva Iaşi, în Divizia B. Aici a fost ochit de către Ilie Savu, antrenorul marii echipe a CCA-ului, care l-a şi înregimentat, în 1955, în cadrul echipei roş-albastre. "La un meci direct, Constantin a făcut spectacol. Le-a dat-o printre picioare tuturor, inclusiv lui Petchovschi, care s-a oprit şi i-a dat mâna. Lui Gicu nu prea-i plăcea însă armata, aşa că, la început, a fost nevoie să-i punem pază, să nu fugă din cantonament", îşi reamintea amuzat Savu. 

Transferul lui Gheorghe Constantin la CCA a reprezentat totodată şi salvarea tatălui său, fost membru PNL, care era terorizat de către comunişti. "Eu am trăit sub toate dictaturile din România. Legionarii trimiteau pe la magazine puştani de 19-20 de ani care puneau pistoalele pe tejghea şi întrebau: «Patroane, dai şi tu ceva pentru Legiune?». De frică, mulţi oameni le dădeau. Ei îşi notau ce şi cum. La câteva zile, cine nu apărea pe listă drept «cotizant» era ridicat. După 1945, a fost şi mai crunt. Tata era considerat chiabur de către comunişti, aşa că a stat multă vreme ascuns, de frica puşcăriei. Până la urmă, a scăpat, dar abia după mulţi ani de teroare", povestea "Profesorul".

Pentru roş-albaştrii, Constantin a marcat 148 de goluri în cele 264 de meciuri jucate în Liga I, reuşind să-şi treacă în palmares patru titluri, patru Cupe şi trei titluri de golgheter al campionatului. Gheorghe Constantin şi-a încheiat cariera în Turcia, la Kayserispor. "Eu am fost lăsat să plec din ţară abia la 37 de ani. Am avut şi alte oferte, puteam să fug în Anglia încă din 1956, dar n-am fost aventurier de felul meu. După ce m-am lăsat de fotbal, am fost timp de două luni şi jumătate antrenor la Fenerbahçe, dar m-au chemat apoi în ţară şi nu mi-au mai dat drumul! Cine ştie pe ce deştept l-o fi măcinat atunci invidia...", îşi amintea "Profesorul".

„Hagi şi ceilalţi stranieri fugeau din aeroport"

La echipa naţională, "Crăcănel" a adunat 39 de selecţii şi 12 goluri. Ca antrenor, "Profesorul" n-a avut aceeaşi strălucire singurele sale performanţe notabile fiind o Cupă a României, cu Steaua, şi două promovări în prima divizie, cu Politehnica Iaşi şi SC Bacău. În 1990 a fost numit selecţioner al României, în locul fostului său coleg de echipă, Emeric Ienei, dar n-a rezistat decât patru meciuri, aventura sa luând sfârşit după un 0-3 cu Bulgaria, la Bucureşti: „N-aveam cum să reuşesc! Când veneau jucătorii din străinătate, în frunte cu Hagi, îl trimiteam pe Iorgulescu să-i aştepte la aeroport şi să-i aducă la cantonament, dar când îl vedeau se ascundeau şi fugeau. Apăreau cu o zi înainte de meci. Ce puteai să le faci?". 

Fostul atacant a povestit la un moment dat şi modul în care erau răsplătiţi pe timpuri fotbaliştii după un meci de cupă europeană: „În urmă cu 50 de ani, ştiţi care era prima la un meci în Cupa Campionilor? O masă caldă după joc. Şi ştiţi în ce condiţii ne antrenam câteodată? Cu apa până la glezne, dacă ploua mai tare!". O altă întâmplare hazlie care l-a avut în prim-plan s-a petrecut la un cuplaj bucureştean. "Loteria Naţională pusese la bătaie o motoretă Simsoneta pentru cel mai bun jucător al celor două partide. Eu am zis că ar fi mai bine ca s-o vindem şi să împărţim banii, dacă o câştigă vreunul dintre noi. Voinescu n-a fost de acord, aşa că am plecat acasă pe motoretă, la final", a povestit "Profesorul".