George Copos îi răspunde bloggerului "Adevărul" Lucian Ionescu cu exemple din mitologia greacă. "Eu sunt ca Sisif"

Fost ofiţer de presă la Rapid, Lucian Ionescu a prezentat câteva momente inedite ale colaborării sale cu George Copos.

Patronul Rapidului a ţinut să-i răspundă lui Lucian Ionescu, într-un comentariu pe care l-a publicat apoi şi pe blogul său. Copos are comentarii filosofice, comparându-se la un moment dat cu Sisif, legendarul erou din mitologia greacă.

CITEŞTE AICI POSTAREA LUI LUCIAN IONESCU

Răspunsul lui George Copos:

Viaţa este un amalgam contradictoriu de lucruri bune şi rele, urâte şi frumoase, plăcute şi neplăcute, albe şi negre. Un YIN şi YANG, în acelaşi timp, după cum ne învaţă chinezii.

Am trăit multe întâmplări „aspre” ale vieţii. Pe unele am reuşit să le trec cu vederea, pe altele le-am uitat, la altele am zâmbit şi am mers mai departe. Sunt şi întâmplări care mi-au rămas însă pe suflet, ca o mare povară. Este vorba despre nedreptăţile care mi s-au făcut, în diferite ocazii. Nu sunt eu singurul care a fost nedreptăţit vreodată. Mulţi oameni trec prin aşa ceva. Nu toţi resimt însă aceiaşi frustrare în faţa nedreptăţii. Eu, personal, nu sufăr atât de tare atunci când pierd, dacă am pierdut în luptă cinstită. Sufăr cumplit atunci când sunt nedreptăţit.

Îmi aduc aminte de mitul lui Sisif, mitologicul erou al grecilor antici. Potrivit legendei, acesta, fiul zeului stăpân al vânturilor, este un personaj profund benefic umanităţii. Este cel care a întemeiat oraşul Corint şi cel care a contribuit semnificativ la dezvoltarea navigaţiei şi a comerţului. Nimeni în toată Grecia nu se putea măsura în abilitate şi isteţime cu Sisif, nici măcar zeii. Datorită calităţilor sale, acesta a ajuns bogat. Fiind totuşi om, nu era nici el perfect. Se spune că era extrem de econom şi de măsurat în toate. În urma unor întâmplări pe care nu le mai povestesc aici, Sisif a căzut în dizgraţia zeilor care, pentru îndrăzneala de a se socoti mai isteţ decât ei, l-au condamnat pe veşnicie să împingă un bolovan uriaş până aproape de vârful unui deal, fără a reuşi să atingă vârful acestuia. Imediat ce Sisif pare ca îşi termină cazna, bolovanul o ia la vale, iar munca trebuie luată de la capăt.
În înţelegerea mea chinul lui Sisif nu constă în munca istovitoare de a împinge mereu bolovanul, nici în absurdul reluării iar şi iar a corvezii. E puternic, e un semizeu, căci tatăl lui era zeul vânturilor; poate face faţă, deci, efortului. Tortura lui Sisif, ceea ce îl chinuieşte în realitate, este nedreptatea pedepsei ce i-a fost aplicată. Vinile lui ? Multe ! Aceea de a fi inventiv şi creativ. Aceea de a-şi pune în valoare calităţile cu care a fost înzestrat. Aceea de a fi harnic şi muncitor. Aceea de a acumula capital şi active. Aceea de a crea locuri de muncă. Pentru toate acestea Sisif a fost condamnat la o nedreaptă pedeapsă !

În ceea ce mă priveşte pe mine, mă văd împingând un bolovan la deal, de vreo şase ani, fără vreun rost şi fără vreo vină. Mă văd respectând în totalitate „regulile jocului”, în litera şi spiritul lor. Iar dacă litera şi spiritul lor prevăd existenţa unor anumite mecanisme, tranzacţii şi proceduri, nu văd care este vina celui care nu face decât să aplice ceea ce legea îi permite să facă.

Citind până aici vă veţi întreba, poate: „Ce mă interesează pe mine toate acestea ?” Vă interesează ! E un avertisment pe care vi-l transmit. Riscul vostru este acela ca, într-o zi, oricare dintre voi să deveniţi un Sisif care va împinge mereu, fără vină, un bolovan, la deal. Indiferenţa este un mare risc ce vă paşte. Din indiferenţă derivă laşitatea. Laşitate înseamnă nu numai să eviţi sau să fugi, tot laşitate e şi dacă nu-ţi pasă. Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă.

Consider că ”Există înfrângeri care valorează mai mult decât o victorie fără urmări”. Ele dau un semnal şi constituie un precedent care va deschide un nou drum. Sunt încrezător în viitor pentru că un om ”… n-are dreptul la speranţă decât dacă va avea curajul să nu privească în urmă”. Ceea ce şi intenţionez să fac. Nu vreau să mă uit la ce a fost. Mă uit mai ales la ceea ce urmează să vină.

În cele de mai sus veţi întâlni gânduri ale marelui scriitor Octavian Paler. Tot el afirma:
„Aşa sunt vremurile, nu poţi să fii moral, fără să fii în acelaşi timp imoral. Şi nu poţi să-ţi satisfaci vanităţile, fără să te umileşti din când în când. Cei care nu acceptă o jumătate din această pilulă, nu pot avea cealaltă jumătate.”

Să auzim cu toţii numai de bine !