Explicaţiile prăbuşirii sportului românesc: luptătorul Iulian Panait ne-a reprezentat la Rio având condiţii jenante

Pentru a ajunge la JO 2016, sportivul de 35 de ani s-a învoit de la locul de muncă, în Germania, acolo unde, potrivit spuselor sale lucrează „cu cârcă, în construcţii, 9 ore pe zi“. În Brazilia, a pierdut în turul I. Apoi, a vorbit, deschis, despre nepăsarea din sportul românesc.

Iulian Panait a pierdut primul meci disputat la JO 2016, după cum „Adevărul“ a scris aici.

Imediat după eliminare, sportivul de la greco-roman a vorbit pentru prosport.ro şi a povestit prin ce a trecut pentru a concura la Rio de Janeiro.

„Eu revin după o pauză de cinci ani. E greu să te baţi cu advesarii de aici cu numai o lună de pregătire. Dacă mă pregăteam cu un an înainte, altfel ar fi stat lucrurile. Oricum, toată lumea s-a speriat de mine când a văzut că am revenit după cinci ani. Şi în Mongolia, când m-am calificat, şi aici. Pe rus l-am mai învins în 2011, acum m-a bătut el. Vă daţi seama că i-a fost teamă de mine“, şi-a început Panait discursul.

El a insistat că nici Federaţia Română de Lupte, nici Comitetul Olimpic şi Sportiv Român n-au investit în pregătirea sa pentru JO 2016.

„Nu-mi pare rău că am revenit. Eu tot timpul am făcut acest sport cu plăcere. De fapt, singurul care m-a convins să vin a fost antrenorul Petre Cărare. El şi cu soţia mea. Eu n-am vrut să vin, ţinând cont situaţia din ţară. M-am certat cu federaţia, cu clubul când am plecat în Germania. Nu mi s-a oferit ce-mi trebuia şi am plecat. Am venit mai mult pentru maistrul Cărare, nu pentru federaţie sau pentru COSR, pentru că n-au investit un cent în pregătirea mea până la 1 iulie“, a continuat luptătorul de 66 de kilograme.

S-a antrenat cu soţia

Neavând condiţii adecvate de antrenament, Panait a avut un partener neobişnuit de pregătire.

„În Germania, Bundesliga (n.r. – campionatul de lupte) începe în septembrie şi se termină undeva în ianuarie. În cursul anului, n-am cu cine să mă pregătesc acolo, la club. Când m-a sunat domnul Petre Cărare să merg la calificări, eu nu mai făceam pregătire. M-am pregătit cu soţia, de două ori pe săptămână. Când am început, pregătirea în ţară, două săptămâni am intrat în febră musculară. Altfel era dacă veneam la 1 mai, dar federaţia ar fi trebuit să-mi plătească salariul pe patru luni, mai – august. Şi-au luat angajamentul că plătesc doar pe două luni, iulie şi august. Încă n-am primit, au spus că după Olimpiadă. Acum, că n-am luat medalie, mai ştiu eu dacă mai primesc? Asta e, viaţa merge înainte. Eu merg cu capul sus. Eu sunt un sportiv care ştie să piardă“, a declarat Panait.

Nu se mai întoarce în ţară

Luptătorul de 35 de ani s-a stabilit în Germania şi n-are de gând să revină în ţară.

„Mă voi întoarce în Germania, unde am siguranţa zilei de mâine. Fetiţa e la şcoală, am mulţi prieteni, toată lumea mă cunoaşte, sunt respectat în satul unde stau. Mă lupt de 10 ani în Bundesliga, am un nume, şi mi-e greu să mă întorc în România, unde nu e siguranţa zilei de mâine. Pentru mine, sportul e un hobby. Lucrez nouă ore pe şantier, la construcţii. În ţară nu s-a schimbat nimic“, a spus Panait.

Nu s-a investit nimic, mergem din ce în ce mai prost. Sportivii nu mai sunt motivaţi. Părerea mea e că starea sportului românesc e acum mai rea decât atunci când am început eu luptele, în 1990. Iulian Panait