EURO 2016, prezentarea Grupei F: Portugalia, Islanda, Austria, Ungaria
0Exceptându-l pe Cristiano Ronaldo, Portugalia nu are cine ştie ce staruri, dar este o echipă care poate surprinde. Lusitanii sunt foarte buni la fazele fixe, unde fundaşii centrali Pepe şi Bruno Alves apar cu lovituri de cap puternice şi precise.
Portugalia
Speranţele unei întregi naţiuni se află pe umerii starului lui Real Madrid, Cristiano Ronaldo, care-şi doreşe enorm să-şi adauge un trofeu cu echipa naţională pe lista sa impresionantă de realizări. Portugalia de astăzi nu mai este aceeaşi echipă din urmă cu câţiva ani, care-i avea în componenţă pe Luís Figo, Pauleta, Nuno Gomes sau Hélder Postiga. Lusitanii marchează mult mai puţin decât în trecut, de la venirea pe bancă a lui Fernando Santos, care preferă totodată clasica aşezare 4-4-2, în locul tradiţionalului 4-3-3 utilizat de obicei. “Avem speranţe mari în privinţa acestui Campionat European, cred că avem o echipă bună. Nu şiu dacă Ronaldo va reuşi să-şi împingă colegii către victoria finală, pentru că în fotbal nu poţi prevesti ce se va întâmpla, mai ales la un asemenea nivel. Mă aşept să trecem fără probleme de grupă, iar apoi, în fazele eliminatorii, absolut totul este posibil”, crede Luís Figo, încă decan al selecţiilor naţionalei Portugaliei.
Islanda
În aprilie 2012, Islanda se afla pe locul 131 în clasamentul FIFA. Astăzi, nordicii au ajuns pe locul 35 în lume şi vor participa în premieră la un turneu final. Ascensiunea ţării cu numai 329.000 de locuitori a început în 2011, când naţionala de tineret s-a calificat în premieră la Campionatul European. Tot atunci, Lars Lagerbäck a fost convins să accepte funcţia de selecţioner al naţionalei mari. Suedezul pregătise prima reprezentativă a ţării sale între 2000 şi 2009, perioadă în care a condus echipa la cinci turnee finale consecutive. „Când am ales să vin să pregătesc naţionala Islandei, ştiam că generaţia din 2011, care a ajuns la Euro, poate creşte. Ei n-au trecut atunci de grupe, dar au fost la un pas să ajungă în semifinale. Mi-am dat seama că fotbalul islandez are potenţial imens”, a explicat Lagerbäck motivul pentru care s-a înhămat la acest proiect. Suedezul a intuit bine. Alb-albaştrii practică un joc atletic, agresiv şi bazat pe un presing constant. Fără îndoială, ei n-au nimic de pierdut în Franţa, orice rezultat pozitiv fiind deja un mare bonus.
Austria
După decenii întregi de frustrări şi mediocritate, ultimul mare rezultat al echipei naţionale fiind clasarea pe locul al treilea la Cupa Mondială din 1954, naţionala Austriei este văzută de specialişi ca fiind una dintre posibilele revelaţii de la Euro. Ascensiunea i se datorează în mare măsură elveţianului Marcel Koller, numit pe banca Austriei în 2011. Koller a impus acelaşi sistem de joc, un 4-2-3-1 suficient de flexibil pentru a se transforma într-un 4-3-3, atât la echipa mare, cât şi la loturile de juniori sau tineret. Povestea austriecilor seamănă cu cea a belgienilor, care au renăscut din propria cenuşă ca Pasărea Phoenix, iar astăzi se numără printre favoriţii la câşigarea turneului. Vedetele Austriei sunt David Alaba (campion al Germaniei cu Bayern München) şi Christian Fuchs (campion al Angliei cu Leicester City). Oricum, din cei 23 de jucători, nu mai puţin de 15 joacă în Germania, iar unul singur în campionatul intern.
Ungaria
A fost o vreme când fotbalişii Ungariei erau supranumiţi „Maghiarii Magici” şi jucau două finale de Campionat Mondial. O vreme în care Ferenc Puskás însemna în fotbal ceea ce înseamnă astăzi Cristiano Ronaldo sau Lionel Messi. Astăzi, Ungaria este o echipă modestă, predictibilă, care n-ar fi ajuns niciodată să se califice la un turneu final cu 16 echipe. De altfel, ultima prezenţă la Euro a maghiarilor datează din 1972, iar ultima dată au fost la un Campionat Mondial în 1986, când au şi ieşit din faza grupelor. Din echipa maghiarilor, antrenată de neamţul Bernd Storck, care preferă un sistem 4-2-3-1, poate rămâne în istorie în urma acestui turneu final doar „nemuritorul” Gábor Király, care are toate şansele să devină cel mai bătrân fotbalist care a jucat vreodată la un turneu continental. Maghiarii marchează foarte puţin din acţiune, în schimb nu trebuie subestimaţi când vine vorba de faze fixe. Din 14 goluri marcate în preliminarii, cinci au venit după cornere, unul direct din lovitură liberă, iar alte două după ce o lovitură liberă a fost respinsă defectuos de fundaşii adverşi.