EURO 2016, prezentarea Grupei E: Belgia, Italia, Irlanda, Suedia
0Probabil cea mai talentată generaţie din istoria fotbalului belgian vine la Euro 2016 hotărâtă să facă un turneu final perfect. De altfel, Belgia este clasată pe locul 2 în ierarhia FIFA.
Belgia
Probabil cea mai talentată generaţie din istoria acestei ţări vine la Euro 2016 hotărâtă să facă un turneu final perfect. Ar fi o consecinţă firească a rezultatelor obţinute în ultimii ani de „dracii roşii”, clasaţi acum pe locul 2 în ierarhia mondială, după ce o bună perioadă au fost chiar lideri. De fapt, ce selecţioner nu şi-ar dori să-i aibă în echipă pe Eden Hazard, Kevin De Bruyne, Romelu Lukaku, Divock Origi sau Yannick Carrasco? Singurul punct slab al echipei este axul central al defensivei, văduvit de prezenţa căpitanului Vincent Kompany, dar şi de a celuilalt stoper titular, Nicolas Lombaerts. Thomas Vermaelen şi mai puţin experimentatul Jason Denayer ar fi soluţiile de avarie. Dacă improvizaţia va ţine, atunci fără dubii belgienii vor fi una dintre cele mai periculoase echipe ale turneului. “Sunt convins că putem câştiga turneul. Sigur, totul trebuie să funcţioneze perfect, dar noi avem tot ce ne trebuie şi chiar vrem acest trofeu”, susţine Jan Vertonghen, cel mai selecţionat jucător din lotul belgienilor.
Italia
Aşteptările sunt întotdeauna ridicate atunci când vine vorba de Italia, însă echipa de astăzi este departe de cea de acum patru ani, care ajungea în ultimul act al Campionatului European. Cu selecţionerul Antonio Conte pe picior de plecare şi având un lot din care lipsesc nume precum Marco Verratti, Riccardo Montolivo, Andrea Pirlo sau Claudio Marchisio, Squadra Azzurra se bazează totuşi pe o defensivă solidă, clădită pe scheletul campioanei Juventus: Andrea Barzagli, Leonardo Bonucci şi Giorgio Chiellini, plus veşnic tânărul portar Gianluigi Buffon. Atacul scârţâie însă serios. Graziano Pellè, Éder şi Simone Zaza sunt jucători decenţi, însă departe de pretenţiile unei ofensive care s-a bucurat în trecut de serviciile unor nume ca Alessandro Del Piero, Filippo Inzaghi, Christian Vieri, Roberto Baggio sau Luca Toni. Foarte probabil, Italia va depăşi faza grupelor, însă este mai mult decât vulnerabilă în fazele eliminatorii. Însă la fel de adevărat e că o echipă cu tradiţia Squadrei Azzurra nu trebuie subestimată niciodată.
Irlanda
Chiar dacă nu e o apariţie spectaculoasă, această echipă a Irlandei este la al doilea turneu final consecutive de Campionat European. Acum patru ani, în Ucraina şi Polonia, irlandezii au fost cea mai slabă formaţie participant, înregistrând trei eşecuri şi un golaveraj de 1-9. Între timp, echipa a fost preluată de Martin O Neill, care e de aproape trei ani în funcţie, după plecarea lui Giovanni Trappatoni. Primul pas pe care l-a făcut O Neill a fost să-l aducă lângă el pe foatul mare jucător irlandez Roy Leane, una dintre legendele lui Manchester United, care este mâna dreaptă a selecţionerului. Irlanda s-a calificat greu la Euro, dar a trecut la baraj de Bosnia, un rezultat oarecum surprinzător. Irlandezii nu mai au vedetele din anii 1990, dar vin la tureul final numai cu jucători din Anglia, plus căpitanul Robbie Keane, de la Los Angeles Galaxy. Acesta are 67 de goluri înscrise pentru “verzi”, mai mult decât toţi coechipierii săi la un loc. În lotul Irlandei se mai află şi portarul Shay Given, de 40 de ani, care va fi însă doar rezervă.
Suedia
Puţine echipe naţionale au o individualitate de calibrul lui Zlatan Ibrahimovici, dar acesta este un aspect cu două tăişuri. Pe de o parte, dacă vedeta e în formă, echipa poate bate pe oricine, pe de altă parte dacă starul nu se simte bine, ceilalţi cu greu pot şi ţine steagul sus. Este şi cazul Suediei, formaţie dependentă de geniul lui Zlatan Ibrahimovici, Ibra a avut un sezon excelent la PSG, ultimul pentru echipa franceză, şi al 15-lea an pe care îl petrece la naţională îşi poate impinge echipa de la spate către o performanţă frumoasă. Suedia a fost prezentă la ultimele patru ediţii ale Campionatului European, însă doar în 2004 a reuşit să iasă din grupă. Echipa este condusă din 2009 de Erik Hamren, unul dintre cei mai longevivi selecţioneri din fotbalul actual, care a jucat foarte puţin fotbal, lansându-se în antrenorat la 30 de ani. Hamren a promis iniţial o echipă foarte ofensivă, dar până la urmă a îmbrăţişat clasicul stil 4-4-2, în care vioara întâi este evident Zlatan Ibrahimovici.