Dietele și antrenamentele dure urmate de sportivii de elită care participă la JO de iarnă. Schiorul norvegian Johannes Høsflot Klæbo are o „săptămână de Iad”

De la săptămâna infernală a lui Klæbo la dieta preventivă a lui Hedman, iată care sunt cei mai în formă fizică sportivi ai Jocurilor Olimpice. Antrenamentr dure, sacrificii, iar Milano Cortina este punctul culminant al anilor de muncă fizică obsesivă. De la antrenamente extreme, diete speciale și metode inovatoare, iată cum și-au construit unele dintre vedetele Jocurilor Olimpice corpurile pentru Olimpiad Albă.

Johannes Høsflot Klæbo – Schi fond (Norvegia)

La 29 de ani, Klaebo este deja cel mai de succes schior de fond din toate timpurile, câștigând șase din șase curse la Campionatele Mondiale din 2025 de la Trondheim. Pentru a obține aceste rezultate, norvegianul Johannes Høsflot Klæbo trece printr-un antrenament riguros și prin ceea ce el numește „săptămâna sa de Iad”, cea în care își depășește cel mai mult limitele în timpul pregătirii. În săptămâna respectivă, Klæbo combină 72 km de ciclism, o oră de schi pe role și încă 72 km de ciclism, pentru un total de șapte ore pe zi. Plus o sesiune de recuperare, seara. „Este important pentru mine să mă împing la limită și să învăț ce pot face corpul și mintea mea”, a explicat el. Legat de ciclism, Klæbo este atât de pasionat încât nu a exclus posibilitatea de a trece la ciclismul pe șosea după Jocurile Olimpice: „După Jocuri, mă voi gândi cu atenție la ce să fac în continuare și poate că alăturarea echipei Uno-X (cea mai bună echipă de ciclism din Norvegia) ar putea fi următorul meu obiectiv”.

Victor Hedman – Hochei (Suedia)

NHL este dificil, iar Victor Hedman știe asta: fundașul echipei Tampa Bay și al Suediei, campion mondial în 2017, a lucrat întotdeauna neobosit la prevenirea accidentărilor. Nu doar prin antrenament, care este evident esențial pentru construirea unei mase musculare adecvate, ci și printr-o dietă specifică concepută pentru a reduce riscul de inflamație și probleme musculare: „În timp, am învățat să mănânc bine. Urmez o dietă fără gluten (n.r. - Hedman este celiac) cu orez și quinoa, mănânc doar carne slabă și evit alimentele grase, mănânc mult pește și am eliminat gustările și dulciurile. De când am fost testat pentru intoleranță la gluten și l-am eliminat din dietă, simt că am mai multă energie și mă simt mult mai protejat de inflamații. Cu toate acestea, am urmat întotdeauna o dietă «tradițională», fără keto sau alte tipuri de diete”. Evident, fundașul suedez și-a schimbat semnificativ și metoda de antrenament: „Înainte, ne concentram prea mult pe exerciții de lungă durată; alergam chiar și 3.000 de metri într-o singură sesiune. Acum, însă, distanța maximă pe care o alergăm este de 300 de metri, cu multe repetări”.

Patrick Baumgartner – Bobsleigh (Italia)

Bobsleigh-ul în patru cântărește 210 kg, iar acest lucru demonstrează câtă forță este necesară pentru a-l împinge și a câștiga viteză imediată și la fel de multă forță pentru a-l controla la coborâre. Necesită tenacitate, putere și control, iar bobocistul italian Patrick Baumgartner știe acest lucru: „Pe lângă munca pe pistă, punem accent pe greutăți, pe antrenamentul forței, care este esențial la fiecare pas. Frânarul urcă pe bob cu 45 de kilometri pe oră, necesitând un efort considerabil. Lucrăm și la explozivitate pentru a activa partea inferioară a corpului. Și nu neglijăm nici partea superioară a corpului, care este crucială pentru greutatea la coborâre. Într-o săptămână, ne antrenăm până la 20 de ore, între sală, alergare și exerciții specifice pentru bob”.

Pietro Sighel – Pistă scurtă (Italia)

După ce a câștigat două medalii la Beijing (una de bronz și una de argint), Pietro Sighel ajunge la Milano Cortina cu scopul de a câștiga prima sa medalie de aur olimpică pe pistă scurtă. Sighel se antrenează șase zile pe săptămână, dedicând diminețile patinajului pe gheață, în timp ce după-amiezile alternează între sală, antrenament atletic și, ocazional, alte sesiuni pe pistă. Vara, însă, Sighel își completează antrenamentul cu o altă pasiune: ciclismul.

Sebastian Samuelsson – Biatlon (Suedia)

Biatlonistul suedez Sebastien Samuelsson (medaliat cu aur și argint la PyeongChang 2018) a început să urmeze o metodă de antrenament din ce în ce mai populară în Suedia: antrenamentul termic, care implică antrenamentul purtând mai multe straturi de îmbrăcăminte decât este necesar pentru a crește în mod deliberat temperatura corpului: „Acest lucru crește volumul sângelui și producția de globule roșii. Este similar cu antrenamentul la altitudine, dar procesul este diferit: îmbunătățește transportul oxigenului în organism. Cicliștii au fost primii care au folosit această metodă și s-a dovedit benefică”.

Nathan MacKinnon – Hochei (Canada)

Descoperirea lui Nathan MacKinnon în antrenament a venit în timpul pandemiei de Covid: în izolare totală, a decis să-și construiască o sală de sport acasă și a eliminat glutenul și lactatele din dieta sa. Pivotul canadian, campion mondial în 2015 și câștigător al Cupei Stanley în 2022 cu Colorado Avalanche, se concentrează pe viteză, explozivitate și rezistență musculară. În special, MacKinnon se concentrează pe jocul rapid de picioare pentru a deveni din ce în ce mai agil pe gheață.

Nick Baumgartner – Snowboarding (SUA)

44 de ani și încă în formă: Nick Baumgartner este o legendă a snowboardingului și deja cel mai longeviv medaliat olimpic în acest sport, câștigând aurul la proba pe echipe de la Beijing, în 2022. Pentru a concura la egalitate cu jucători care nu depășesc jumătate din vârsta lui, Baumgartner trebuie să mențină o formă fizică impecabilă, mai ales că snowboardingul este un sport în care cazi des, iar pe măsură ce anii trec, fiecare lovitură își spune cuvântul. În plus, în ciuda faptului că a concurat întotdeauna la niveluri înalte, nu a renunțat niciodată la meseria sa de zidar. Pe de o parte, acest lucru i-a permis să se mențină în formă cu o muncă extenuantă. Pe de altă parte, la 44 de ani, efortul de a combina sportul cu munca începe să-și spună cuvântul („dar fără asta, nu aș fi putut să-l întrețin pe fiul meu”, a explicat el). Descoperirea lui Baumgartner a venit odată cu antrenamentul de mountain bike, care, pe de o parte, simulează senzația de a fi pe un traseu olimpic, ajutându-l să-și îmbunătățească vederea periferică și, pe de altă parte, îi permite „să-mi fie frică. Nu sunt la fel de bun pe bicicletă ca pe snowboard, iar asta îmi permite să-mi fie frică, să rămân pe acea linie subțire și să învăț să gestionez riscul. M-am antrenat atât de mult și chiar și atunci când cad, corpul meu este pregătit”.

Marco Odermatt – Schi alpin (Elveția)

Nu devii regele schiului alpin din întâmplare: Marco Odermatt se pregătește obsesiv pentru curse, începând cu alarma (setată pentru zori) și prima încălzire la ora 7 dimineața, astfel încât să fie pe schiuri până la ora 8 dimineața. Un program atât de strict îl ajută să rămână calm. „Nu sunt cel care se antrenează cel mai mult. Aș prefera să fac patru sau cinci alergări bune decât zece proaste”, a declarat el pentru Men's Health. Odermatt efectuează și exerciții specifice (cu greutatea corporală sau cu greutăți) care îi ajută să-și îmbunătățească coordonarea: de la sărituri laterale care simulează mișcarea unui patinator (utile și pentru dezvoltarea forței explozive) până la ridicarea unei haltere la spate și apoi aplecarea înainte. Un exercițiu dificil și chiar periculos, dacă nu ești pregătit corespunzător.