Dezastru în canotaj
0Pentru prima dată din 1968 încoace, România se întoarce de la JO fără medalie la acest sport.
Ieşirea din scenă a dublului de aur Andrunache - Susanu a fost urmată ieri de „naufragiul" bărcii feminine de 8+1, scoasă în afara podiumului olimpic (locul patru), lucru care nu s-a mai întâmplat la ultimele opt ediţii ale Jocurilor. Devenise o obişnuinţă ca, la fiecare Olimpiadă, calculele la medalii ale României să înceapă cu canotajul. Tradiţia a început în 1972, la München, când Ştefan Tudor, Pestre Ceapura şi Ladislau Lovrenski au pus bazele unei colecţii impresionante de distincţii olimpice.
De-atunci, canotajul a adus acasă 37 de medalii (19 de aur, 10 de argint şi 8 de bronz), câştigându-şi renumele de „flotilă de aur" şi lansând la apă numeroşi campioni şi campioane, precum Elisabeta Lipă, Georgeta Damian, Doina Ignat, Constanţa Burcică, Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu. Din păcate, povestea s-a încheiat în 2012, după 44 de ani, canotajul românesc fiind nevoit s-o ia de la zero pentru a reveni în elita mondială.
La 8+1 ne-a depăşit şi echipajul Olandei
La Londra, prima dezamăgire a fost produsă de „mămicile Andrunache şi Susanu (locul cinci la două rame), eşec oarecum scontat având în vedere faptul că cele două sportive se află la apus de cariere. Dacă barca masculină de patru avea şanse minime la medalii (până la urmă, echipajul format din Cozmiuc, Palamariu, Pîrghie şi Curuea n-a prins nici măcar finala de şase), ultimele speranţe erau legate de "ambarcaţiunea amiral" a canotajului românesc, cea feminină de 8+1, medaliată la ultimele opt Olimpiade, începând cu 1980. Ieri, într-o cursă în care SUA şi Canada erau marile favorite la aur, fetele noastre ţinteau un bronz salvator, la concurenţă cu Olanda.
Batavele, care ne-au bătut şi în seria de recalificare, au fost şi de această dată mai puternice, terminând distanţa de 2.000 de metri pe locul trei, mai rapide cu patru secunde decât româncele. Cristina Grigoraş, Eniko Mironcic, Camelia Lupaşcu, Roxana Cogianu, Adelina Cojocariu, Ioana Rotaru, Talida Gidoiu, Irina Dorneanu, Nicoleta Albu au însă de partea lor tinereţea, dar şi menirea de a-şi lua revanşa peste patru ani, la Rio.
Preşedinte la FR de Canotaj, dar şi la Dinamo, clubul care dă majoritatea componenţilor lotului care ne-a reprezentat la Eton, Elisabeta Lipă nu a avut explicaţii pentru eşec. „Sunt foarte dezamăgită de ce s-a întâmplat. Nu-mi pot explica nimic. Fetele au spus că se simt bine, că nu au probleme. Au avut tot ceea ce era necesar pentru a câştiga, pentru a obţine o medalie. Şi sufletul mi
l-am pus la dispoziţia lor. Nu au reuşit", a spus Lipă.
Cea mai valoroasă canotoare a secolului XX a fost nemulţumită mai ales de modul în care au abordat această competiţie fetele de la 8+1. "M-aţi văzut pe mine şi pe colegele mele cum concuram, cum abordam fiecare cursă. Mă aşteptam aici la o hotărâre, o dăruire ieşită din comun. Le-am şi spus: fetelor, nu va fi uşor! Va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte. Dacă vreţi să înţelegeţi că trebuie să trageţi încât să nu mai puteţi ieşi din barcă, atunci veţi lupta la medalii. Aşa... Să faci o cursă, să respiri de două ori... Ţi-ai revenit şi acum plângi. Lacrimile sunt de prisos! Istoria s-a scris", a mai afirmat Lipă.
Antrenorul Mircea Roman a anunţat ieri că intenţionează să se retragă pentru că nu poate suporta acest insucces, „cea mai slabă participare a canotajului românesc la Jocurile Olimpice", după cum a spus-o chiar el.
"Au mers ca şi cum ar fi la naţionale. Le-am acuzat de indolenţă tot timpul. Întotdeauna le-am spus că nu au spiritul acela de învingător, că nu dau dovadă de dăruire. Am simţit că nu folosesc la maximum resursele lor."
Elisabeta Lipă preşedinte FR de Canotaj