Cupa Africii, printre gorile

Gabon şi Guineea Ecuatorială, ţări în care cele mai mari primate din lume se simt în largul lor, găzduiesc de sâmbătă primul mare turneu al anului.

Primul turneu final major al anului 2012 se joacă în Africa, pe linia Ecuatorului, în două state exotice, greu de găsit pe harta fotbalului mondial. De Gabon şi de Guineea Ecuatorială ştiu câteva lucruri doar pasionaţii de geografie, nicidecum microbiştii de pretutindeni. Ei bine, în următoarele două săptămâni, cele două ţări din partea central-vestică a Africii se vor mândri cu statutul de capitală a sportului-rege.

Încercând să arate lumii ce îi reprezintă cel mai bine, gabonezii şi vecinii lor din Guineea Ecuatorială au stabilit ca mascota Cupei Africii să fie o gorilă simpatică, pe numele ei Gaguie, îmbrăcată în verde, alb şi albastru, culori care se regăsesc pe steagurile naţiunilor-gazdă. Ţinând cont că gorilele au 97% din ADN-ul uman, atunci probabil că şi celebrele primate vor fi cu ochii pe cele 32 de meciuri care vor stabili noua regină a Continentului Negru.

Securitate înainte de toate!

Ca de fiecare dată, Cupa Africii promite să fie o competiţie de culoare atât pe teren, cât şi în tribune: jucători de care n-a auzit nimeni, execuţii imprevizibile, freze ciudate, dansuri tribale, suporteri exuberanţi şi extrem de gălăgioşi.

De un singur lucru nu e nevoie, şi anume repetarea într-un fel sau altul a evenimentelor dramatice de la precedenta ediţie, Angola 2010. Atunci, autocarul naţionalei statului Togo a fost atacat cu focuri de armă de rebeli locali, răfuială politică în urma căreia doi membri ai delegaţiei togoleze şi-au pierdut viaţa.

Mai mult, doi dintre fotbaliştii din naţionala lui Adebayor au fost grav răniţi (inclusiv Serge Akakpo, legitimat la acea oră la FC Vaslui), rămânând cu sechele pe viaţă. Din păcate, imprevizibilul planează şi acum asupra securităţii competiţiei, mai ales pe fondul regimurilor politice dictatoriale din Gabon şi Guineea Ecuatorială, ţări în care drepturile omului nu prea există.

Libia, calificată de pe front

Camerun, Nigeria, Africa de Sud, Algeria. Toate aceste naţionale au participat în 2010 la Campionatul Mondial, dar n-au reuşit să se califice la Cupa Africii 2012. Mai mult, egiptenii, câştigătorii ultimelor trei ediţii, stau şi ei acasă. A fost cea mai surprinzătoare campanie de calificare din istorie, care a trimis la turneul final echipe precum Sudan, Niger sau Botswana, ultimele două fiind debutante într-o asemenea competiţie, alături de gazda Guineea Ecuatorială. Cea mai impresionantă este însă prezenţa Libiei, în condiţiile în care debarcarea colonelului Muammar Gaddafi a venit exact la mijlocul preliminariilor.

În acel moment, naţionala libiană s-a rupt în două. Unii, inclusiv căpitanul echipei la acea vreme, Tariq Tayib, au susţinut regimul dictatorial al lui Gaddafi, numindu-i pe rebeli „şobolani şi câini". Alţii au pus mâna pe arme, la propriu, ieşind în stradă. Aşa a făcut mijlocaşul Walid el Kahatroushi, care a părăsit cantonamentul şi s-a dus în prima linie a frontului după ce a auzit că un prieten apropiat e în spital cu braţul amputat. Fotbalistul-erou s-a întors însă la timp pentru a juca un meci capital cu Zambia. „Rudele şi prietenii m-au convins să revin şi să lupt pentru ţară pe teren", a mărturisit internaţionalul libian.

La vânătoare de „elefanţi"

Aşadar, putem vorbi de o Cupă a Africii „second-hand", privată de câteva dintre forţele tradiţionale ale continentului. Sugestiv este faptul că absentele Egipt, Camerun, Nigeria, Africa de Sud şi Algeria au câştigat împreună 13 din ultimele 16 ediţii, adică din 1980 până în prezent, excepţiile fiind Ghana (1982), Coasta de Fildeş (1992) şi Tunisia (2004). De altfel, cele trei naţionale de mai sus se află printre pretendentele la ridicarea trofeului în 2012.

Cea mai bună cotă o au „elefanţii" ivorieni, care s-au prezentat în Gabon şi Guineea Ecuatorială cu toate vedetele din Europa, în frunte cu Didier Drogba şi fraţii Yaya şi Kolo Toure. După sfertul de finală de la ultimul Mondial, ghanezii n-au cum să fie neglijaţi. „Stelele negre" beneficiază de o generaţie de aur condusă de alţi doi fraţi, Andre şi Jordan Ayew, care au explodat în acest sezon la Marseille.

Dacă Ghana ori Coasta de Fildeş vor claca, la pândă stau marocanii şi tunisienii, cele două mari rivale din nordul Africii urmând să se întâlnească încă din faza grupelor. Surpriza plăcută e anunţată de revitalizata echipă a Senegalului, „leii din Teranga" regăsindu-şi spiritul care i-a dus până în sferturile de finală ale Mondialului din 2002.

28 de Cupe ale Africii s-au disputat până acum. În acest an sunt favorite Ghana, Tunisia şi Coasta de Fildeş.

Stelistul Carlos, „şacalul" Angolei

La fel ca în urmă cu doi ani, între buturile Angolei îl vom revedea pe fostul portar al Stelei, Carlos Fernandes. Deşi este născut în R.D. Congo şi are naţionalitate portugheză, Carlos a ales să reprezinte la nivel internaţional Angola, beneficiind de originea uneia dintre bunicile sale. La 32 de ani, Carlos este în acest moment liber de contract, ultima echipă de club la care a evoluat fiind Bucaspor din Turcia.

Primă de un milion de dolari

Meciul inaugural al turneului, programat sâmbătă între Guineea Ecuatorială şi Libia, are o miză financiară enormă pentru gazde. Motivul? Teodoro Nguema Obiang Mangue, fiul preşedintelui ţării, a promis că pune la bătaie un milion de dolari în cazul unei victorii. De asemenea, cei care vor da goluri pentru Guineea Ecuatorială vor fi răsplătiţi şi cu un bonus de 20.000 de dolari.

Djakaridja şi Balde, din Liga I

Aproape 200 de jucători care evoluează în Europa se află în loturile celor 16 echipe înscrise la startul Cupei Africii. Printre aceştia îi regăsim şi pe „românii" Djakaridja Kone (foto, Dinamo) şi Habib Balde (Universitatea Cluj). Mijlocaşul dinamovist a strâns până acum doar cinci selecţii pentru Burkina Faso, în timp ce fundaşul „studenţilor" din Cluj a fost convocat constant în ultima vreme la naţionala Guineei, pentru care a şi marcat un gol.