Cum a decurs prima întâlnire dintre Ilie Năstase şi Ceauşescu. Replica lui „Nasty“ l-a făcut pe Maurer să-i şuiere printre dinţi: „Pleacă dracului de aici!“
0La fel ca acum 40 de ani, când pe teren alterna lobul cu slice-ul, Ilie Năstase e imprevizibil şi când vorbeşte: acum despre securişti, comunişti şi Ion Iliescu, un pic mai încolo despre miile de femei din viaţa lui şi despre maşinile pe care le-a condus. Fostul mare tenismen a dezvăluit cum a decurs prima întâlnire pe care a avut-o cu Nicolae Ceauşescu.
Într-un amplu interviu acordat "Weekend Adevărul", celebrul tenismen a dezvăluit care era natura relaţiei pe care a avut-o cu preşedintele Republicii Socialiste România.
Ce relaţii aţi avut cu familia Ceauşescu?
Relaţii foarte bune am avut cu domnul Gheorghe Maurer. De când eram mic. Aveam 6-7 ani şi eram copil de mingi când Maurer juca tenis cu fratele meu. Maurer era ministru de Externe pe atunci. Îmi dădea zece lei ca să-i aduc mingile. Îi plăcea tenisul, dar se enerva rău. Când greşea o minge, arunca racheta peste gard. Peste gard era un depou şi mă trimitea: „Ilie, fugi şi adu-mi racheta până nu mi-o fură cineva“. Era un om bun. M-a ajutat să-mi aduc prima maşină din Germania, Fiatul de care v-am spus – 3.000 de mărci am dat pe el. M-a scutit de vamă.
Şi cu Ceauşeştii?
Păi, Ceauşescu nu le avea cu tenisul, le avea cu voleiul. Cu Ceauşescu am vorbit o dată, în 1971, când mi-a dat Ordinul Muncii Clasa I, la Sala Palatului. A trebuit să mă îmbrac militar şi mi-am prins părul cu nişte agrafe, să nu se vadă că am plete. Când îmi dădea el medalia trebuia să spun: „Slăvesc Republica Socialistă România!“. Ei bine, eu nu beam alcool pe atunci. Până la 30 de ani n-am băut nicio bere. Dar am băut atunci un pahar de şampanie. La un moment dat, Ceauşescu a venit să ciocnească paharul cu mine. Şi când a ciocnit mi-a zis: „Măi, flăcăule, vezi că eu văd pe buzele tale că tu mai înjuri pe acolo în timpul jocurilor. Ai temperament!“. Şi eu, ameţit de şampanie, am zis: „Da – domnu’ sau tovarăşu’, nici nu mai ştiu cum am zis – ştiţi... sunt şi eu român, am temperament de român“. Atunci mi-a tras Maurer una pe la picioare şi mi-a zis printre dinţi: „Pleacă dracului de aici, dă-te mai încolo!“.
De unde aţi învăţat să arătaţi degetul mijlociu, că prin România nu exista gestul ăsta pe vremea aia?
Am învăţat de la americani. În România nu însemna nimic. I-am văzut pe ăia, pe Connors. Câteodată mă enervam şi îi înjuram în româneşte, iar ei râdeau. Ca să le arăt că sunt nervos le mai arătam şi degetul mijlociu. Acum câţiva ani, m-au sunat de la Adidas: „Vrem să facem un tricou pe care să punem o poză de-a ta cu degetul mijlociu“. Şi au făcut un tricou pe care apar cu degetul mijlociu ridicat, iar jos scrie „Every icon has a story“ (n.r. – orice erou are o poveste). Asta e, eu sunt cunoscut şi cu degetul!
Vă enervaţi doar pentru show, sau chiar vă enervaţi?
Nu, chiar mă enervam. Şi când mă enervam jucam mai bine. Aveam 10 ani şi jucam un meci de antrenament cu un băiat tot de vârsta mea, venit de la Târgu-Mureş. După vreo oră am pus racheta jos şi am început să-l alerg pe ungur pe teren. După el, după el. Ăla se tot întorcea spre mine: „Mă, dar ţi-am făcut ceva? Ţi-am furat vreo minge?“. Eu, după el. L-am prins şi m-am urcat pe el. El m-a întrebat: „Dar de ce?“. Atunci am început să plâng: „Nu m-a bătut nimeni, niciodată, cu 6-0!“.
Vezi AICI cu cine vor juca fetele noastre în primul tur la Roland Garros