CTP îi răspunde lui Traian Băsescu: „Emană o duhoare de dihor securisto-comunist şi s-a afirmat ca tată şi protector al hoaţelor cât cuprinde“

Meciul Simonei Halep cu Jelena Ostapenko a declanşat o polemică dură între fostul preşedinte Traian băsescu şi Cristian Tudor Popescu.

Băsescu a avut o postare jignitoare pe Facebook la adresa ziaristului, pe care l-a făcut ţărgovnit piţigăiat , plin de rahat şi ifose (Vezi AICI toată postarea lui Băsescu), iar la câteva ore a primit răspunsul. Iată ce a scris CTP pe Facebook, începând cu o analiză a meciului Simonei şi terminând cu un atac puternic la adresa fostului preşedinte:

Înjuraţi. Continuaţi. Şi totuşi, Simona e o învingătoare!
Oricât de tare mă doare, e un fleac pe lângă ce simte acum Simona. Ştiu cum e asta, tăcută, ascuţită şi perversă ca o durere de măsea a sufletului, după un meci pe care l-ai pierdut când ai fost atât de aproape să-l câştigi...
Mats Wilander a declarat: „Ostapenko i-a furat victoria din mâini. Halep trebuia să câştige acest meci”. Până la 6-4 şi 3-0, Simona a jucat mizând pe regularitatea şi capacitatea ei de a scoate „torpilele” Jelenei, forţând greşeala impetuoasei letone. Tactică stabilită împreună cu Darren Cahill şi care se dovedise până atunci cât se poate de eficientă. Ratările lui Ostapenko erau sensibil mai multe decât reuşitele. Comentând la ProTV, spuneam: „E momentul de care mă tem, când Ostapenko îşi zice Chiar nu mai am ce pierde, şi va ataca şi mai agresiv, dacă aşa ceva este posibil”.

Simona nu a sesizat descătuşarea de „fie ce-o fi” a adversarei şi a menţinut jocul de provocare a greşelii. Aici, cred că nu avea o apărare mai bună decât contraatacul, ar fi trebuit s-o „desumfle” pe bombardieră, asumându-şi nişte lovituri înţepate. În special pe serviciul 2 al lui Ostapenko, moale şi nesigur, punctul ei clar vulnerabil, Simona a preferat să trimită în exces retururi tactice, pe centrul terenului. Letona a zis mersi, a izbit şi i-a intrat...
În setul decisiv, povestea s-a repetat aproape identic. Simona a condus cu 3-1, şi din nou n-a sesizat declanşarea atacurilor „sinucigaşe”, ca să le preîntâmpine atacând ea prima, şi se putea, căci Ostapenko a continuat să servească greşit cu primul şi foarte atacabil cu al doilea serviciu.

S-a ajuns ca totul să depindă de un milimetru, de o fracţiune de secundă, de hazard. La 3-3, letona a făcut break cu una dintre cele mai fantasmagorice mingi pe care le-am văzut într-o jumătate de veac de tenis: a trimis cu reverul lung de linie pe o traiectorie care mergea la peste 1 (un) metru în afara terenului. Mingea a lovit banda fileului, aproape de stâlp, şi a deviat inimaginabil, cu aproape 2 (doi) metri spre dreapta, picând, ca un măr putred, la o palmă în terenul Simonei... Ostapenko a ridicat braţele cu racheta în semn de scuză, uluită, nevenindu-i nici ei să creadă ce vedea... Aşa ceva poate frânge şi psihicul unui bivol.
La sfârşitul meciului am spus că nu am ce să-i reproşez Simonei, ca atitudine. A luptat din toate puterile, cu mijloacele de care dispune, până la ultima minge, dar a dat peste o adversară aflată într-o stare de graţie, în „zonă”: nu-mi amintesc când am văzut ultima dată o jucătoare care să trimită într-un singur meci atâtea mingi pe tuşă, pe jumătate, pe un sfert de tuşă, razante cu fileul la câţiva milimetri...

Indiscutabil talentata, dar care mai are multe de îmbunătăţit dacă vrea să ajungă şi să rămână la vârf, Jelena Ostapenko a învins meritat, pentru că a fost mai curajoasă, mai incisivă. „Meciul l-a câştigat Jelena, nu l-am pierdut eu”, a recunoscut Simona cu un fair-play desăvârşit.

Bineînţeles, puhoiul de vorbe de dispreţ şi injurii la adresa Simonei Halep s-a pornit instant pe internet. Nu mă voi adresa niciodată acestor specimene malformate sufleteşte, care şi-ar dori s-o vadă lăsându-se de tenis. Vă spun însă dumneavoastră, cititorilor de bună-credinţă ai Republicii, că, totuşi, Simona Halep e o învingătoare. Se întâmplă să-mi aduc aminte cum era prin iarnă, când nu ştia ce o doare mai tare, genunchiul, sau tratamentele dure la care era supusă pentru vindecare. Şi se întreba, bântuită de gânduri negre, dacă mai are un viitor în tenis...

De acolo, din pasa aceea neagră, a plecat ca să ajungă, muncind pe brânci asupra ei înseşi, în semifinală la Stuttgart, câştigătoare la Madrid, finalistă la Roma, finalistă la Roland Garros şi, din nou, a 2-a jucătoare în clasamentul WTA, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate sportive care au reprezentat vreodată România.
Mental schimbată în bine, cu glezna care a rezistat la Roland Garros, cred că Simonei nu-i rămâne decât să digere cât mai repede amărăciunea, să-şi îndrepte eforturile şi, împreună cu noi, speranţele către Wimbledon...
P.S.

Eram conştient, când am acceptat invitaţia ProTV de a comenta în direct finala, că, dacă Simona pierde, lăturile mă vor lovi şi pe mine. Pe lângă cretinetzi şi netandertali, arătându-se, în premieră absolută, interesat de tenis, fostul preşedinte Băsescu îmi aruncă un şir de injurii bazate pe niciun argument, în legătură cu calitatea mea de comentator de tenis. Face o mică pauză şi apoi mai scrie pe facebook: „Sper că CTP-ul va comenta şi meciul de fotbal Polonia-România, dacă se pricepe la toate”.

Dl Băsescu, aşa cum a procedat când mă acuza, fără să clipească, cum că aş fi lucrat la Scânteia, fără a se interesa în legătură cu faptul că n-am lucrat nicio zi, în niciun ziar, înainte de `89, nu are minima decenţă să se informeze că subsemnatul refuz să comentez fotbal de mulţi ani de zile, de când am propus desfiinţarea echipei naţionale. Pe manipulatorul murdar îl preocupă doar să arunce asupra mea şi previzibila înfrângere a băieţilor care dau cu piciorul în minge cu tricolorul pe ei.
Are treabă cu sportul T. Băsescu, cât am eu cu mitropolia. Cât priveşte meciul Simonei, tenisul şi comentariul de tenis, sunt gata să accept că dl Băsescu este un fin specialist şi eu un ignorant. Asta însă nu schimbă cu o iotă ce-am spus joi seara la Digi24 şi a declanşat, de fapt, flegmele de ultimă oră aruncate de distinsul: că preşedintele Iohannis a fost, la Washington, primul preşedinte al României care vorbeşte o engleză civilizată şi nu miroase a comunisto-securist. Ceea ce subîntinde faptul că dl Băsescu vorbeşte englezeşte melteneşte, în băsic ingliş, emană o duhoare de dihor securisto-comunist şi s-a afirmat ca tată şi protector al hoţilor, mai ales al hoaţelor cu tupeu cât cuprinde.

Asta va consemna istoria într-o notă de subsol, despre dl Băsescu, oricâte insulte va continua să-mi adreseze.

Vezi AICI cum poate ajunge Simona Halep numărul 1 mondial chiar înainte de Wimbledon